Respingerea Planului Național de Dezvoltare Profesională Continuă a Arhitecților

Propunere de Respingere la Vot

a

Planului Național de Dezvoltare Profesională Continuă a Arhitecților - PNDPC

 

Dragi colegi arhitecți,

 

Propunerea conducerii OAR prin Grupul de Lucru Educație și Stagiu de a institui un Plan Național de Dezvoltare Profesională Continuă este o continuare a politicii de restrângere a accesului la profesie1.

Proiectul este întocmit fără o consultare2 prealabilă reală a membrilor, ca aproape toate măsurile instituite de-a lungul timpului.

Conducerea Ordinului a înțeles greșit rolul administrativ pe care statutul i-l conferă. Astfel și-a atribuit roluri profesionale pe care nu le are, cum ar fi stabilirea nivelului de pregătire teoretică și practică a arhitectului.

Consider că Proiectul PNDPC are un scop declarat3 nepotrivit și un alt scop, nedeclarat4, periculos.

„Acumularea de cunoștințe” este un obiectiv caduc în era noastră. Informația este realmente la vârful degetelor noastre. O pregătire temeinică trebuie să asigure metode de documentare, verificarea informației, rezolvarea problemelor. Dar profesiunea noastră exact în aceasta constă.

PNDPC ignoră caracterul holistic al profesiunii și instruirii arhitecților. Toate școlile de arhitectură își centrează programele educaționale pe orele de atelier, pe practica în proiectare. Există autori care consideră chiar că forma de învățământ potrivită arhitecturii este conservatorul5, deoarece transmiterea capitalului simbolic se realizează preponderent prin relația mentor-discipol6.

Educația de bază a arhitecților se realizează prin procesul de proiectare. Cu fiecare proiect nou, cu fiecare tip nou de proiect abordat, un arhitect își exersează abilitatea de a identifica provocările și problemele, atât cele generale, cât și cele specifice, documentându-se pentru soluționarea acestora, contractând consultanți de specialitate, apelând la experiența similară a colegilor din atelier sau din alte ateliere. Provocările apar întotdeauna, prin caracteristicile unice ale fiecărui proiect: scară, poziție, relații cu mediul construit și natural, cerințe specifice ale fiecărui client, buget etc.

Practica din proiectare nu permite luxul anticipării unor tipuri specifice de proiecte pentru care arhitectul să urmeze cursuri de specialitate. Procesul este invers7. Biroul/firma contractează un proiect de tip nou pentru care se caută documentare.

Nu se poate specula că arhitectul dobândește un avantaj pe piața muncii absolvind un curs. Majoritatea birourilor din România sunt de mici dimensiuni8 și nu au (încă) nevoie de arhitecți specializați în proiectarea spitalelor, de exemplu. În cazul în care biroul proiectează un spital, apelează la colegi cu experiență, precum și la specialiști din alte domenii (medicină) pentru consultanță.

De asemenea, deja există calificări profesionale sub autoritatea statutului9, ca acelea de verificatori de proiecte și cele de experți tehnici atestați. Accesul la aceste calificări se realizează însă prin examen, pe baza experienței minime și a studiului individual, certificarea fiind realizată sub autoritatea ministerului de resort. Acest sistem este valabil la multe alte profesiuni reglementate, ca în medicină, unde gradele profesionale sunt atestate de Ministerul Sănătății. Similar, în cazul profesiunii noastre există și atestările specialiștilor în restaurarea și consolidarea monumentelor istorice, realizate sub patronajul Ministerului Culturii și Cultelor.

 

Alte tipuri de cursuri absolvite în mod uzual de arhitecți sunt conexe activității de proiectare. Menționez aici cursurile și calificările de auditor energetic, sau cele de experți judiciari. Deși sunt în legătură cu profesia noastră, aceste specializări sunt marginale activității din proiectare. Ele pot oferi arhitecților posibilitatea unor venituri suplimentare, sau chiar a unei schimbări de carieră10. Trebuie însă să recunoaștem că această gamă de specializări are rolul de a extrage arhitecți din proiectare, nu de a-i pregăti mai bine pentru proiectare.

 

OAR administrează Tabloul Național al Arhitecților pentru înscrierea dreptului de semnătură11. Semnătura se referă strict la activitatea de proiectare, mai mult, la partea care implică autorizații de construire.

Activitatea colegilor arhitecți care aleg activități exterioare celei de proiectare nu mai este nici dreptul, nici obligația Ordinului.

 

OAR, în cazul în care își asumă12 responsanilitatea, are obligații în a asigura un mediu optim pentru proiectare.

 

Un mediu optim de proiectare ar trebui definit programatic în dezbaterile arhitecților, online. El ar trebui să includă, cu siguranță:

- Mediul concurențial liber, incluzând aici accesul liber la profesie13, un nivel de salarizare decent pentru arhitecții angajați, identificarea și descurajarea practicilor concurențiale neloiale14

- Asigurarea accesului la proiecte15 publice și private prin demantelarea mecanismelor corupte din administrațiile centrale și locale

- Un climat stabil, predictibil și debirocratizat al sistemului de autorizare a construcțiilor16

- Accesul facil la documentare profesională în domeniile legislativ, tehnic, economic, teoretic și practic

- Schimbul de experiență între arhitecții practicanți17

- Promovarea și încurajarea investițiilor publice și private, constituirea unui cadru legal favorabil.

- Destructurarea mecanismelor care favorizează apariția mecanismelor de corupție, inclusiv prin regulamentele de urbanism și autorizarea construcțiilor.

 

Punctele cheie cu aplicare în procesul de formare continuă sunt accesul la surse de documentare și cel al schimbului de experiență. Mediile academice, științifice, tehnice, profesionale folosesc metoda peer-reviewed.

 

Principalele probleme legate de documentarea pentru proiectare sunt accesul la surse (standardele de stat și referințele despre acestea sunt dificil de obținut, de exemplu), dar și acuratețea și valabilitatea lor. Aici mă refer în special la documentațiile tehnice oferite chiar de către furnizori, nevizate și neverificate de arhitecți verificatori de proiecte.

Producătorii de materiale pun la dispoziția specialiștilor materiale tehnice, agremente tehnice și tot mai des rezolvări de detaliu. Acestea, după știința mea, nu sunt verificate de verificatori de proiecte. Discutabilă nu este atât funcționalitatea acestor detalii, cât integritatea lor. Sunt producători care oferind „soluții” includ cât mai multe produse proprii. Această practică servește intereselor furnizorilor de a-și maximiza vânzările, dar obligă clientul la cheltuieli suplimentare.

Una dintre cele mai bune strategii de marketing în domeniu este crearea consumatorilor captivi18. Fără a fi ceva rău, astfel de documentații sunt culminarea unor strategii de vânzări.

Piața abundă de informație oferită unilateral de furnizori de tehnologii și materiale de construcții, nefiltrată, repetată cu obstinație, care evidențiază exclusiv avantajele materialelor, tehnologiilor, soluțiilor propuse, neglijând să treacă în revistă excepțiile, limitările și contra-recomandările.

Ordinul s-a complăcut în a permite și uneori în a se asocia în aceste practici, organizând uneori adevărate plasări de produse. La aceasta trebuie adăugat că nu a dezavuat practica comisioanelor19 care ne dezavantajează cert clienții și este în fond și o practică de concurență neloială, mascând practic onorarii.

Furnizorii nu s-au sfiit să numească unele dintre aceste campanii cursuri, iar Ordinul nu doar că nu a protestat, dar a și contribuit la succesul lor.

 

În aceste condiții, OAR nu are autoritatea morală, academică și profesională de a oferi cursuri de pregătire continuă. Atâta timp cât informația inclusă într-un curs nu este verificată de specialiști independenți, ea nu poate fi oferită ca obiect de studiu20.

 

Un alt semnal de alarmă trebuie să-l constituie experiența națională legată de miile de cursuri organizate prin POSDRU, în toate domeniile de activitate. Aici accesul la o finanțare abundentă a dus la următorul proces. O companie identifica un posibil subiect de curs, scria un proiect, asigura formatori și cu ajutorul finanțării oferea cursurile gratuit. Multe astfel de cursuri sunt lipsite de relevanță, fără legătură cu practica sectoarelor de activitate, cu alte cuvinte sunt inutile21.

Obligativitatea ar duce la o ofertă inimaginabilă de astfel de cursuri încropite pe genunchi și audiate exclusiv pentru acumularea creditelor, indiferent dacă ele vor fi organizate de Ordin sau doar aprobate.

Decalajul între oferta actuală și cea necesară de cursuri pentru asigurarea unui număr de sute de mii de credite anual, nu are cum să fie umplut decât cantitativ, nu și calitativ.

Ținând cont de diferența de interese, vârstă și experiență, pregătire, cultură, momente și tipuri de cariere, anual ar trebui să avem sute de cursuri apte să furnizeze credite. Ordinul nu are resursele și specialiști pentru a verifica temeinic calitatea tuturor acestor cursuri, în scopul acreditării lor.

 

Membrii RIBA au această condiție a pregătirii continue. Din scurta mea documentare, am găsit în doar câteva minute cursuri care oferă creditele necesare oferite de cele mai prestigioase universități, printre care și Oxford. La aceasta se adaugă posibilitatea urmăririi online a cursurilor organizate de universități din SUA (MIT, Harvard), Australia, Noua Zeelandă, Canada, dar și universități europene cu oferte de predare în limba engleză (Universitățile din Zurich, Delft etc).

Trebuie menționat că aceste cursuri sunt online și foarte des gratuite. Există opțiunea ca pentru primirea unui certificat electronic de absolvire cu care se face dovada creditelor obținute se pot face plăți online de aproximativ 50-100$.

Cursurile relevante din România, ca cele privind siguranța la foc, sau auditul energetic costă în mod uzual între 2000-4000 lei, adică 450-900 Euro. Aceasta în condițiile în care ele nu sunt obligatorii, reprezentând strict dorința cursanților de a se pregăti suplimentar într-un anumit domeniu.

Se poate concluziona că Ordinul Arhitecților nu are cum să asigure o ofertă de cursuri nici cantitativ, nici calitativ care să asigure necesarul de credite care ar condiționa dreptul de semnătură.

În prezent și universitățile au o ofertă sărăcăcioasă de cursuri postuniversitare pentru arhitecți. Școlile de arhitectură, cu precădere UAUIM are o ofertă interesantă aproape exclusiv în istoria arhitecturii și patrimoniu.

Nici Ordinul, nici școlile de arhitectură sau facultățile de construcții nu au feedback-ul necesar pentru a ști nevoile reale de pregătire viitoare ale arhitecților. Un Plan Național coerent ar trebui să intermedieze acest dialog între arhitecți și entitățile publice sau private, nu numai universitare, care ar putea să organizeze astfel de cursuri.

 

Dragi colegi delegați,

Prin cele menționate mai sus, probabil și prin prisma altor argumente care s-ar putea aduce, PNDPC este un proiect care nu poate să aducă beneficii profesiei, cel puțin în forma aceasta.

PNDPC-ul ignoră modul firesc de dezvoltare continuă al arhitecților din proiectare, ignoră nevoile stringente și reale ale breslei.

PNDPC-ul este nerealist în a evalua calitatea și cantitatea de material educativ, numărul de specialiști necesar, precum și bugetele necesare.

PNDPC-ul amenință accesul la profesie exact al arhitecților care sunt acum implicați total în profesie. Riscăm să avem o pleiadă de arhitecți forte abili în a colecționa credite, tot fără proiecte, dar, mai ales, arhitecți maturi profesional, amenințați să-și piardă dreptul de semnătură22 neavând suficiente credite.

 

În concluzie, vă rog să respingeți la vot acest proiectul PNDPC!

 

Vă invit să semnați această expunere de motive pentru a determina delegații să respingă Proiectul PNDPC

Cu prietenie,

Octavian Ungureanu,

arhitect

TNA 4059

 

1 Alături de condițiile de satisfacere a stagiului profesional care s-au înăsprit de-a lungul timpului, punând sub semnul îndoielii validitatea diplomelor universitare, recunoscute la nivel european.

2 „Transparența Decizională” este doar un simulacru de consultare. Permite doar amendarea limitată a documentelor emanate de OAR. Consultarea reală presupune colectarea de la arhitecți a ideilor referitoare la direcțiile de acțiune, modul de manifestare, domeniile de competență etc. Consultarea trebuie să indice preponderent preocupările și nevoile arhitecților din proiectare.

3 Scopul declarat este „acumularea de cunoștințe și abilități”- nepotrivit, în prima sa parte cu activitatea de proiectare, iluzoriu în cea de-a doua, deoarece abilitățile se dobândesc prin exercițiu.

4 Scopul nedeclarat este restrângerea accesului la profesie, prin instituirea unor taxe suplimentare, mascate ca taxe de studii în cadrul PNDPC, în condițiile în care deja cca. 40% dintre arhitecții înscriși au dificultăți majore în a achita cotizația anuală, ceea ce restrânge drastic numărul arhitecților care au dreptul de semnătură activ.

5 Stevens, Garry -„The Favored Circle – The Social Foundations For Architectural Distinction” - 1998 – MIT Press

6 Dr. Garry Stevens relevă statistic faptul că aproape exclusiv, arhitecții notabili își încep cariera în atelierele altor arhitecți importanți.

7 Un arhitect care urmează un curs pentru clădiri înalte nu va primi brusc cereri de ofertă pentru acest tip de construcții. Punându-și însă problema abordării unui astfel de proiect, el se va documenta citind normative, căutând exemple similare, solicitând sfaturile colegilor care au finalizat deja astfel de proiecte.

8 Există, cu certitudine, birouri specializate. În cazul lor, de obicei arhitectul/arhitecții principali au și cunoștințe temeinice specifice, și experiență relevantă. Angajările urmăresc tot arhitecți pentru redactare și desen ca majoritatea birourilor.

9 PNDPC expediază chestiunea acreditării cursurilor. Certificările profesionale au ca normă generală recunoașterea titlului, în general prin ministerele de resort.

10 Ordinul ar trebui să militeze pentru păstrarea a cât mai multor arhitecți în proiectare și/sau administrația publică, cu legătură directă cu procesul de autorizare a construcțiilor. Similar, ar trebui încurajate acele cursuri și calificări care au un rol direct în proiectare și calitatea sa, ca atestările de verificatori de proiecte, experți tehnici, specialiști MCC. Migrarea unui arhitect spre auditul energetic, sau spre expertizele judiciare sunt, în fond, o pierdere pentru corpul profesional.

11 Niciodată nu se va repeta suficient de mult că dreptul de semnătură este conferit de titlul de arhitect. Ordinul nu acordă acest drept. Arhitecții stagiari nu obțin dreptul de la OAR, îl au deja, el este doar constatat. În fond, Ordinul verifică doar calitatea de arhitect și parcurgerea unui stagiu. Folosirea eronată a termenului de examen subminează importanța diplomei universitare.

12 Asumarea unui rol specific de către OAR nu se poate realiza fără acordul explicit al majorității membrilor săi. Formularea ambiguă referitoare la „calitatea arhitecturii” din statut nu conferă nici un drept organizației. Trebuie amintit că înscrierea în Ordin se realizează pentru confirmarea dreptului de semnătură conferit în fond de diploma universitară. Prin înscriere arhitectul nu aderă la principiile stabilite de grupul de inițiativă. Înscrierea benevolă în Uniunea Arhitecților, de exemplu, implică adeziunea la principiile și valorile pe care această organizație la are. Înscrierea în Ordin are ca scop listarea în TNA.

13 Stagiul trebuie regândit pentru a permite un traseu facil colegilor tineri, concomitent cu reducerea taxării activității de proiectare, cum este cazul acestui PNDPC.

14 Concurența unei firme cu angajați neplătiți sau slab plătiți ar trebui considerată concurență neloială, ca și practicarea unor onorarii mascate, sub forma unor comisioane

15 Licitațiile pe proiectare pe de o parte. Dirijarea proiectelor în teritoriu prin serviciile de urbanism ale primăriilor spre „arhitecți agreați” și sabotarea arhitecților „neagreați”.

16 Dezbaterea sistemului actual de autorizare a construcțiilor, propunerea unui sistem nou, cu birocrație minimă, timpi procedurali scurți, proceduri mult simplificate și responsabilități centrate pe investitor, nu pe administrație.

17 O platformă online de discuții, consultări, schimb de experiență etc. Încurajarea apariției unei literaturi de specialitate, incluzând aici teorie, studii de caz, fizica construcțiilor etc

18 Un bun exemplu este cel al cofrajelor pierdute din polistiren.

19 În urmă cu vreo 8-9-10 ani, Ordinul trimisese prin E-mail convenții de „colaborare” între un producător de țiglă și arhitecți prin care se promiteau comisioane de 3% contra recomandării firmei în cauză. Urma un al doilea E-mail, cu o listă de prețuri a celebrei companii. Trebuie reamintit că în contractele publice, sunt interzise orice mențiuni cu privire la branduri, denumiri comerciale etc. Dacă în acest caz, comisioanele sunt ilegale, în relația cu clienții privați sunt sancționate de Codul Deontologic al profesiei.

20 Mă refer la cursuri oficiale. Nu cred că putem opri producători importanți și respectați de materiale de construcții să organizeze evenimente în care s-și popularizeze oferta. Ar fi greșit însă să permitem și pe viitor ca asocierea cu OAR să nu impună și punctele de vedere critice ale unor specialiști competenți și independenți.

21 O tânără a participat la un curs și a obținut o diplomă de absolvire, într-un oraș de provincie, în domeniul resurselor umane, cărți de muncă. Cursul a fost organizat însă după ce cărțile de muncă s-au desființat, fiind înlocuite de actualul sistem electronic gestionat de Ministerul Muncii.

22 Legea arhitectului prevede că pierderea dreptului de semnătură se face ca urmare a abaterilor disciplinare grave, ideea suspendării sau anulării dreptului de semnătură pentru neaudierea unor cursuri nu este nici în litera, nici în spiritul legii.


Octavian Ungureanu, arhitect    Contactați autorul petiției