Respectati autonomia universitara la UMF Tg-Mures!

Universitatea de Medicină și Farmacie (în maghiară Marosvásárhelyi Orvosi és Gyógyszerészeti Egyetem) este una din cele mai prestigioase instituții de învățământ superior de stat din România, cu statut multicultural și multilingvistic, conform legii educației naționale,[1] înființată în anul 1945.
Clădirea Universității a fost construită între anii 1906-1907 de către primăria orașului, în timpul mandatului primarului Dr. György Bernády, pentru gimnaziul cezaro-crăiesc, care a fost mutat din Eisenstadt/Kismarton, pe atunci în Ungaria, la Târgu Mureș. Proiectul câștigător a fraților Grünwald a fost realizat pe terenul din zona Kosárdomb (astăzi Cartierul Cornișa) pe strada Szent István, care a făcut parte din patrimoniul orașului. Cea mai mare clădire a complexului este cea a școlii, care are trei etaje. Construită în stil secesionist maghiar cu elemente vieneze, clădirea găzduia cursurile pentru tinerii militari. În apropierea școlii, pe aceași parcelă a fost construită clădirea cu două etaje în care se găseau apartamentele profesorilor și cazarma elevilor. Deschiderea festivă a școlii militare s-a realizat la 5 octombrie 1909. [2]

În 1919 autoritățile regale române au decis transformarea instituției în liceu militar. Drept urmare, a funcționat ca atare între anii 1920-1940. După dictatul de la Viena Ministerul Apărării Naționale (maghiară Honvédelmi Minisztérium) din Budapesta a decis ca activitatea originală să fie reluată.[3]

Tot în 1940 a revenit la Cluj și Universitatatea Franz Josef, refugiată în 1919 la Szeged, care a în 1945 a fost redenumită în Universitatea Bolyai. De asemenea în 1945 autoritățile române au decis revenirea la Cluj a Universității Ferdinand I, refugiată în 1940 la Sibiu. Pentru că tehnic nu ar fi fost loc la Cluj pentru două facultăți de medicină, una cu limbă de predare română și una cu limbă de predare maghiară, autoritățile au mutat facultatea de medicină din cadrul Universității Bolyai la Târgu Mureș, în clădirea fostului liceu militar, unde a funcționat între 1945-1948.

În 1948, după reforma învățământului, a fost înființat Institutul Medico-Farmaceutic (în maghiară Orvosi és Gyógyszerészeti Intézet), un institut de sine stătător cu limba de predare maghiară, cu următoarele facultăți: medicină generală, pediatrie, igienă, stomatologie și farmacie. Primul rector al institului a fost Dr. Lajos Csőgör. În 1953 institutul a înființat grădina botanică, ca bază de învățământ pentru Facultatea de Farmacie. Între 1951-1958 a avut trei facultăți: medicină generală, pediatrie și farmacie. În anul 1958-1959 facultatea de pediatrie s-a transformat în secție, iar începând din anul 1960-1961 a funcționat din nou secția de stomatologie, care a fost transformată în facultate în anul universitar 1965-1966. Facultatea de farmacie și-a încetat activitatea între 1986-1990.
Clădirea universităţii astăzi

Chiar dacă intenția autorităților comuniste au fost aceea la înființarea Institutul Medico-Farmaceutic de a deservi dorința comunității maghiare de a învăța medicina în limba maternă și de accea au aprobat în 1945, 1946 și 1948 modificările legii educației, în 1962 a fost înființată secția română. Metodologia de predare a fost schimbată și cursurile pentru studenții maghiari au devenit bilingve, iar practica se ținea exclusiv în limba română chiar de către cadrele de etnie maghiară care inițial au ținut ore și pentru cealaltă secție. După 1980 situația din sănătate a devenit și mai tensionată, locurile pentru tinerii medici de etnie maghiară au fost repartizate în așa fel încât au primit posturi mai ales în zonele locuite preponderent de români. Statistica arată clar fenomenele artificiale din sistemul sănătății din aceea perioadă: În 1963 din 88 studenți care au terminat universitatea, 81 erau de etnie maghiară, 2 de etnie română și 5 de altă etnie, iar în anul 1985 din 240 rezidenți 172 au fost români, 67 maghiari și o singură persoană de altă etnie. [4]