România-Norvegia, împreună pentru copiii Bodnariu

Consider ca ,oricare ar fi familia la care se incredinteaza copiii unui cuplu,considerat a avea un mod,sa-i spunem,mai putin agreat de autoritati de a-si creste copiii,nu poate sa se substituie celei adevarate! Ce semnifica atunci educatia,cei 7 ani de acasa,pastrarea numelui de familie prin copii etc,daca in Norvegia acestea sunt desfiintate? Cum poate sa spuna o familie" acestia sunt copiii nostri " ,daca ei sunt clar ai altui cuplu? Oare acea familie,lasata fara viitor,fara tel pentru care sa traiasca in viata,nu se cheama ca e traumatizata,nu se cheama ca e nenorocita,cand li se rapesc copiii din casa?
La noi parca mai inteleg cand e vorba de familii de tigani (scuze,nu-mi iese cuvantul rrom,nu stiu ce inseamna!) sau de romani mai certati cu morala,care-si maltrateaza copiii,ii supun chiar la agresiuni sexuale,ii neglijeaza,le consuma banii de alocatie pe bautura,nu-i hranesc,nu-i imbraca etc: daca copiii sunt maltratati in acest sens,mi se pare mai uman sa-i ia statul si sa-i ingrijeasca,ca le face un bine!! Dar la copiii acestia din Norvegia,unde el e roman pocait ,iar ea e din Norvegia,poate de aceeasi religie cu sotul,nu poti fi de acord cu aceasta separare brutala de copii,deoarece in toate pozele,acestia nu apar ca niste copii neingrijiti,maltratati,nemancati,neglijati etc,ba dimpotriva,copiii arata fericiti,se joaca impreuna ca niste frati care se iubesc,isi iubesc parintii etcupa parerea mea este o mare greseala si o incalcare crasa a drepturilor omului si ale copiilor.