Pentru Canonizarea Părintelui Arsenie Boca - Sfântul Ardealului

Parintele Arsenie Boca, a fost, este si va ramane un duh viu, nemuritor si demn de urmat, pt. toti cei care constientizeata ca si-a dedicat viata nu doar Lui Dumnezeu, ci si zidirii, adica noua.

Viata Parintelui sfintit si mult iubit, Arsenie Boca, impresurata nu tocmai cu dalbe flori intotdeauna, datorita persecutiilor vremurilor pe care le-a trait din plin, ne este marrturie vie noua tuturor romanilor de pretutindeni, care il pretuim si il purtam in inimile noastre pt. marturisirea adevarului (in ziua de azi tot mai ascuns parca de ochii lumii), si consideram ca are dreptul sa ii fie recunoscut acel coltisor de rai divin si aici pe pamant, macar de noi romanii crestini ortodocsi de pretutindeni, indiferent de pozitia sociala care o detinem fiecare dintre noi.

Dumnezeu nu se va uita decat la inima noastra (tu ce vezi cand privesti in adancul ei la tot ce cugeti mereu pt. tara si neamul tau?) si nu la conturile noastre bancare, frati romani, prin care vrajmasnul ne ispiteste mereu, tocmai ca sa ne pierdem astfel binecunvantarea, pacea si linistea sufleteasca, care este divina si pt. tara si pt. popor.

Sa ne dorim cu totii (fara sa tinem cont de interese personale privilegii sau rafuieli de orice fel si rang, ci de binele tarii si al poporului roman, mai presus de toate, pt. ca sa fim iar noi stapani in propria tara si la nimeni datori cum am fost odata, si nu cum am ajuns acum, stapaniti si indatorati la maxim), ca sa ne ajute duhul cel sfant daruit de Tatal-Ceresc si Pr. Arsenie Boca, ca multor alti Sfintiti Parinti, sa ne trezim la realitate, ca sa devenim iar acel popor unit si tare ca o stanca in credinta, nadejde si dragoste in Dumnezeu, singura cale, care ne si uneste pe unii fata de altii daca ii cerem cu ardoare aceasta, incat nimeni si nimic sa nu ne mai poata dezbina, stapani si dicta in tara noastra, in viata noastra si nici viitorilor urmasi, care pt. noi vor suferi si ne vor si blestema daca nu cautam reintregirea si unirea de alta data a neamului romanesc. Sa ascultam de pe net. mai bine pt. aceasta Cantec de unire", care cred ca ar fi o mare bucurie si pt. Parintele Arsenie Boca, sa ascultam indemnurile cerute prin cantare de un copil nevinovat, la acea unire de unde vine intotdeauna puterea si echilibrul sufletesc al neamului nostru si care acum ne lipseste, pt. ca traim f. artificial, pt. bani, placeri si lux si nu spiritual, incat sa ne dam seama de realitatile vietii acestia, in mijlocul careia ne aflam si pt. care vom da raspuns cu ce am contribuit la salvarea noastra si a intregii vetii pe pamant.

Sa titi ca daca toti vom cauta numai munci de birou, si femei si barbati, si tarani si oraseni sau vom pleca in lume peste tot imprastiati ca si cum am fi ai nimanui in realitate, si pamantul ramane in patria muma, de izbeliste, ori se vinde la straini inca, ori nu este lucrat, va veni acea zi cand nu va mai da roade niciunde in aceasta lume, care fuge sa lucreze Pamantul-Mama, care ne intretine viata cat timp este viu, adica cat timp noi insine il ingrijim si lucram sa ne dea roadele spre a putea exista mai departe pe pamant. La ce-ti vor folosi toate averile si bogatiile lumii, daca pamantul nu va mai da roade, nu va mai fi viu, pt. ca fugi de el la birou sa iti frangi oasele de la atata sedentarism, ce vei manca? - aurul, banii din conturi, iahturile, vilele, dimantele sau poate biroul care te-a facut sclav al lui pe toata viata ca si tot ceea ce ai adunat in zadar, daca pamantul nu mai este plin de viata in el si pe el, mori cu tot ce ai aduant tu mereu si viata nu ti-o pot prelungi nicicand si la niciunii... Cred ca Pr. Arsenei Boca, m-as sustine la cele scrise acum si chiar imi doresc aceasta, pt. ca astfel doar nu vom ajunge pana acolo, incat sa dam iar viata candva pt. viata (celor care o vor cere de la noi pt. jertfele si sangele lor sfant, varsat pt. noi cei de azi, care credemc a traim raiul pe pamant si nu vrem sa le mai pomenim nici macar numele)...