Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

Noua lege pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor.doc.

SPĂLAREA DE BANI ÎN NOUL COD PENAL ŞI LEGISLAŢIA PENALĂ ACTUALĂ

Dr. Valerică Dabu,
conf. univ. la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice „David Ogilvy”

I. Corelaţia dintre noul Cod penal şi legislaţia penală actuală în domeniul spălării produsului infracţiunii.
Apariţia noului Cod penal în condiţiile existenţei Legii pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor nr. 656/2002, publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12 decembrie 2002, a Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, ratificată de Parlamentul României la 16 octombrie 2002, prin Legea nr.565 publicată în Monitorul Oficial nr. 813 din 8 noiembrie 2002 şi a Legii nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, ne oferă ocazia să facem unele reflecţii pe marginea acestor dispoziţii şi ale aplicabilităţii lor în prezent şi după intrarea în vigoare a noului Cod penal.
Una din problemele prevenirii şi combaterii infracţiunilor prin care se produc prejudicii materiale este şi înlăturarea posibilităţilor făptuitorului de folosire a bunului produs al infracţiunii.
Astfel bunul produs al infracţiunii poate apărea în următoarele ipoteze:
a) bunul produs al infracţiunii a fost recuperat de la făptuitor de către autorităţile competente, şi restituit părţii vătămate; în această ipoteză făptuitorul nu mai beneficiază de produsul infracţiunii, dispărând astfel un factor în criminogeneza unei posibile activităţii infracţionale a acestuia.
b) bunul produs al infracţiunii a fost consumat în timpul săvârşirii infracţiunii;
c) bunul produs al infracţiunii este folosit ulterior săvârşirii, fără precauţii calificate, făptuitorul asumându-şi conştient sau inconştient riscul descoperirii faptei ca urmare a modului de folosire a bunului;
d) bunul este produsul unei infracţiunii a cărei existenţă nu a putut fi probată, dar a fost identificat împreună cu alte bunuri pentru care s-a probat infracţiunea al căror produs sunt;
e) bunul produs al infracţiunii este acumulat de făptuitor care se preocupă în mod calificat de a ascunde sau disimula originea sau natura ilicită a acestuia în vederea folosirii cu aparenţă de legalitate adică să-l „spele” .