Politicianul Jean Paul Tucan şi fostul director Daniela Dragomir pun şi ei piedici
http://www.replicaonline.ro/oil-terminal-pierde-milioane-de-lei-din-cauza-insolventei-oltchim-si-a-firmelor-din-mafia-petrolului-177894/
http://www.replicaonline.ro/data/205001_206000/205942%207%20oil%20terminal%2012....
Oil Terminal pierde milioane de lei din cauza clienţilor săi mici şi mijlocii care au intrat în insolvenţă, fără a mai pune la socoteală afacerile în picaj din contextul desenat de marii clienţi, precum Lukoil, Rompetrol şi chiar OMV Petrom, care şi-au unit forţele pentru a se decupla de la serviciile companiei de stat constănţene, situaţie prezentată pe larg de Replica în numerele sale anterioare. Practic, pe lângă faptul că acelaşi stat român care deţine Oil Terminal, negociază prin intermediul altei companii de-a sale, Conpet, cu ruşii de la Lukoil şi kazahii de la Rompetrol mutarea operaţiunilor de descărcare ţiţei de la Oil la terminalul Midia, ceea ce ar însemna desfiinţarea companiei constănţene, apar şi clienţi care fie refuză să-şi achite obligaţiile, fie sistează plăţile pentru că au intrat în insolvenţă. Asta ca să nu mai vorbim de efortul intens depus tot de statul român, prin ANAF, de a obliga Oil Terminal la plata a peste 111 milioane de lei, invocând taxe şi accize din anul 2003, despre care se ştie însă că au fost plătite. Şi, dacă toate acestea n-ar fi de ajuns, mai apar şi politicieni, de altfel foarte potenţi din punct de vedere financiar, ori foşti angajaţi ai Oil Terminal, care pun şi piedici.
În prezent, cel mai mare datornic al Oil Terminal este, evident, tot statul român, prin altă companie mamut de-a sa, Oltchim, pe care eşuează în mod lamentabil, de ani de zile, să o privatizeze. Compania constănţeană are de recuperat de la Oltchim peste 3 milioane de lei, bani pe care îi va vedea sau nu, în funcţie de evoluţia dosarului de insolvenţă al societăţii din Râmnicu Vâlcea. Astfel, reprezentanţii Oil Terminal apreciază că sunt 100% şanse de a nu mai recupera următoarele datorii de la Oltchim, după cum urmează: 406.458 lei, penalităţi pe 3 ani de întârziere a plăţilor, într-un dosar înregistrat în 2012 la Tribunalul Constanţa; 806.356,74 lei, pe facturi emise în perioada 01.01.2010- 20.11.2012, dosar aflat, de asemenea, pe rolul Tribunalului Constanţa, din 2013; 1.159.783,62 lei debit, 725.922,11 lei penalităţi întârziere şi 39,03 lei cheltuieli de judecată, sume înscrise la masa credală a Oltchim, într-un dosar deschis în 2013 la Tribunalul Vâlcea. În total, 3.098.559,5 lei de la care Oil Terminal, aflată oricum într-o situaţie din ce în ce mai precară, trebuie să-şi ia adio. Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în cazul altor firme aflate în insolvenţă, chiar dacă debitele sunt mult mai mici decât la Oltchim. Adunate, însă, însumează alte milioane de lei pe care Oil Terminal riscă să nu le mai vadă niciodată.
Gruparea Eco Petroleum- Oil Prod şi evazioniştii din dosarul Blejnar au ţepuit şi Oil Terminal
Un caz de notorietate, prezentat în detaliu de Replica, de-a lungul anilor, este cel al Oil Prod SRL, care a intrat deja în faliment, de pe 02.06.2014, prin decizia Tribunalului Constanţa. Firma controlată de soţii Gheorghe şi Camelia Chealfă are datorii totale de circa 60 de milioane de lei, din care 242.498,99 lei reprezintă debite neachitate către Oil Terminal. Despre Oil Prod şi firma geamănă Eco Petroleum există indicii certe, făcute publice inclusiv de către procurori, că fac parte din mafia petrolului din România, afacerile lui Gheorghe Chealfă (personaj afiliat sau chiar înregimentat în serviciile secrete, potrivit informaţiilor noastre) prejudiciind bugetul de stat cu zeci de milioane de euro. Tot de mafia petrolului se leagă şi Inkasso Jobs SRL din Mihail Kogălniceanu, una din firmele implicate în dosarul de evaziune ţesut în jurul fostului şef ANAF Sorin Blejnar şi a fostului său şef de cabinet, dispărutul Codruţ Marta, cu complicitatea fostului şef SIPI Constanţa, Florin Secăreanu, al afaceristului Radu Nemeş, proaspăt extrădat de SUA şi altor persoane influente. Oficialii Oil Terminal apreciază că există 80% să nu recupereze debitul de 43.319,78 lei înregistrat de Inkasso Jobs, potrivit dosarului înregistrat în 2013 la Judecătoria Constanţa. La fel de slabe sunt şansele şi în cazul Bioromoil SRL, firmă deţinută de milionarul moldovean Vladislav Chetrar, de la care Oil Terminal are de recuperat suma de 114.243,14 lei reprezentând debite, plus 1.097,75 penalităţi, pentru care s-a înscris la masa credală, în dosarul deschis în 2012 la Tribunalul Bucureşti. Şi falimentul Onedia Petrol SRL din Craiova riscă să păgubească Oil Terminal cu 71.182,94 lei, societatea constănţeană apreciind că sunt şanse de 90% de a nu mai vedea vreodată aceşti bani. La fel, există şanse minime ca Elvimex Trans Group SRL să mai achite vreodată debitul de 56.099,29 lei către Oil Terminal, în timp ce la Elche Vision SRL nu mai există nici un dubiu asupra faptului că nu mai poate fi recuperată datoria de 40.616,08 lei. În total, şi în cazul firmelor de mai sus vorbim despre 569.057,97 lei pe care Oil Terminal nu-i va mai vedea, probabil, niciodată.
Tucan, obligat de judecători să-şi achite datoria către Oil Terminal. Fosta directoare Daniela Dragomir refuză şi acum să plătească prejudiciile aduse
Situaţiilor de insolvenţă li se adaugă zecile de litigii cu cel mai mare client independent din România, Oscar Downstream, în special pe marginea zecilor de mii de tone de motorină care se evaporă din vagoanele CFR de la expeditor la destinatar. Pe lângă pagubele amintite, mai există şi parteneri de afaceri sau foşti angajaţi care pun şi ei piedici activităţii Oil Terminal. JT Oil, firmă deţinută de politicianul Jean Paul Tucan a trebuit să fie obligată de Judecătoria Constanţa pentru a-şi achita o datorie de 59.631,39 lei, în ianuarie 2014. Pe de altă parte, fostul director juridic Daniela Dragomir nu vrea să returneze către Oil Terminal prejudiciul de 24.840 lei pe care l-a adus societăţii în perioada cât a fost angajată, procesul aflându-se în acest moment pe rolul Curţii de Apel Constanţa.