S.O.S. familia!

Un articol interesant, publicat acum 2 ani :

http://www.petitieonline.com/forum/63785/start/2775

Nu ma pricep la balet; stiu doar ca, in pauze, balerinele put ca niste cai

Am inceput acest editorial cu un citat de A.P. Cehov. Asta a fost primul lucru care mi-a venit in minte dupa ce m-am decis sa scriu despre rautatile din comunitate. De cand au inceput Serile Filmului Gay la Cluj, a inceput si forfota in blogosfera LGBT mioritica. Si, ca la orice manifestare LGBT (nu ca ar fi multe, ca daca ma chinui sa le enumar, mai imi raman degete la o mana), comentariile sunt pline de venin, noroi sau alte blesteme, de juri ca sunt scrise de activistii extremisti-homofobi.

Atacuri, replici la atacuri,barfe, intrigi, baionete, posete; ce mai… un razboi in toata regula pentru niste lucruri spuse partial. Toti vor sa dezvaluie minciuna dar nimeni nu merge pana la capat. Raman la nivelul in care isi rezolva problema personala… care aproape intotdeauna determina scrierile de acest gen.

Acum, privind din exterior, ma pun in pielea oricarui homofob (aia care ne vad bolnavi, pacatosi, paria, scursuri, obsedati, pedofili, nebuni, etc.) si tot ce ar trebui sa fac ar fi sa imi iau floricelele si sa savurez momentul deoarece homofobul nu mai trebuie sa faca nimic pentru a discredita un eveniment.

Se pare ca suntem mai experti la asta. Discreditam orice, oricand si facut de oricine. Dar cand e de facut, nu face nimeni nimic.

Judecam, criticam, dar nu ne place sa fim criticati. Ne impartim pe tabere si bisericute din orice motiv (pe ONG-uri, pe orase, pe afinitati, pe antipatii, etc.).

Stau si scriu acest editorial pentru ca ma obsedeaza intrebarea: Noua, tuturor, (pseudo)comunitatii LGBT, ne face bine sa fluturam vorbele (a se citi sa ne spalam chilotii murdari) in public, fara sa ne pese deloc de urmari?

Stiu, o sa-mi sara toata lumea in cap; cunosc deja teoria: “Pe blogul meu scriu ce vreau!”. Dar cand devii un lider pe piata, o sursa credibila sau macar citita, devii fara sa vrei vizibil (si nu doar in comunitate) si ai obligatia de a-ti asuma asta, indiferent de tabara din care faci parte. Mai ales cand sustii ca vrei binele comunitatii… Fara sa vrei, devii un mic jurnalist online si principiile de etica ti se aplica, asa cum, si in viata, se aplica oricui.

Ma intreb pana unde vom merge in ritmul acesta, desfiintand cand cineva face ceva si nefacand nimic atunci cand nimeni nu face nimic…

Nu vreau sa fiu inteles ca tin cu vreo tabara sau alta. Si nici nu vreau sa se intelegeaca ca trebuie sustinut orice, cu orice pret. Doar ca, mi-ar placea sa ne rezolvam problemele intr-un mod in care sa nu afecteze pe toata lumea… LGBT!

Poti fi critic, avand si argumente. Poti sa ataci, aducand si dovezi. Poti contesta oameni, organizatii, evenimente, etc. si fara sa dai cu pietre in stanga si in dreapta.

Si noi, pe StiriGay.ro, laudam cand e ceva de laudat, promovam cand e ceva de promovat dar si criticam cand consideram ca e ceva de criticat.

Exista o linie fina intre justa masura si circul ieftin. La fel de fina este si linia dintre intentia mea buna si raul pe care-l pot face…

Pentru final am ales sa citez cateva reguli despre jurnalismul de opinie, poate vor folosi cuiva, candva, la ceva… (Sursa e Wikipedia, deci e accesibila oricui)

Principiile pe care se bazeaza scriitorii de editoriale sunt:

1. Este necinstit din partea editorialistului sa-si fundamenteze editorialele pe jumatate de adevar. Editorialistul ar trebui ca niciodata, in mod constient, sa nu-si insele cititorul, sa nu distorsioneze o situatie, si sa nu aseze nici o persoana intr-o lumina falsa.

2. Editorialistul ar trebui sa exprime concluzii obiective bazate pe fapte, pe greutatea evidentei si pe ceea ce este considerat ca fiind binele public.

3. Editorialistul nu ar trebui niciodata sa fie motivat de interesul personal.

4. Editorialistul ar trebui sa stie ca nu este infailibil. Ar trebui sa dea cuvantul si celor care nu sunt de acord cu el.

5. Editorialistul ar trebui sa-si revizuiasca cu regularitate concluziile, in lumina noilor informatii. Nu trebuie sa ezite sa le corecteze cand este nevoie.

6. Editorialistul ar trebui sa aiba curajul convingerii bine fundamentate si o filozofie democratica asupra vietii. Ar trebui sa nu scrie si sa nu publice niciodata ceva care ar contraveni constiintei sale.

Desi incepe intr-un mod care starneste curiozitatea, articolul este de fapt o alta lamentare lipsita de baze solide si de substanta, promovand un mesaj repetat ad nauseam de lobby-ul gay: ''nu ne mai criticati''. De data asta, militantii pentru... libertate fac aluzie la faptul ca libertatea presei si chiar a jurnalistilor independenti sau blogger-ilor ar trebui sa fie limitata pentru a le proteja imaginea. Pana aici nimic nou.

Dar aci se ajunge in stuatia in care unii dintre ei ar vrea sa isi cenzureze propria tabara, asa incat nici macar o impresie proasta (sau slabuta) lasata de evenimentele LGBT unor homosexuali, activisti sau nu, sa nu fie comunicata publicului larg. Cu alte cuvinte, acestia ar trebui sa laude prostul gust, sa se exprime nesincer, sa mature greselile sub pres, exact cum sunt acuzati '' homofobii ipocriti'' ca fac in pivinta taberei proprii.

Aceasta atitudine poate fi numita cu usurinta fanatism, deoarece face apel la prezentarea oricarui aspect ce tine de evenimentele comunitatii LGBT intr-o lumina pozitiva, sau la tacere. Este o atitudine comparabila cu cea din statele totalitare, unde nu exista greseli la nivel inalt si restul lumii trebuie sa vada o imagine roz bombon a acelor tari, desi realitatea poate fi una viermanoasa. Dupa care aceiasi activisti se plang de nesinceritatea altora...

Ca o paranteza, daca recitim ''cele cateva reguli'' si ne amintim modul in care a fost realizata celebra emisiune cu celebra pseudo-nunta de catre liderul pe piata  numit ProTv, incepe sa ne apuce o migrena colectiva. Cumva doar jurnalistii ar trebui sa fie afectati de aceste reguli neoficiale, iar ''vanzatorii'' de divertisment nu?