S.O.S. familia!

Dana Captilin
Autorul acestei petitii

/ #2445 Un articol de exceptie!

2013-09-06 13:32

" Promovarea homosexualitatii prin divertisment

“Gandeste liber!” sau reeducarea soft prin filme si TV

 

In lumea totalitara a lui Orwell, impunerea minciunii si controlul gandirii se manifestau intr-o maniera brutala, plina de silnicie. Astfel, departamentul ce se ocupa cu propaganda se numea “Ministerul Adevarului”, iar lozincile sale se caracterizau prin contradictia flagranta fata de realitate: “Razboiul inseamna pace”, suna una dintre cele mai cunoscute.

 

Modelul acesta de control al gandirii nu da prea multe alternative omului: fie se va lasa complet spalat pe creier, renuntand la propria gandire si adoptand, mecanic, propaganda oficiala – fie va gandi pe cont propriu, ceea ce e totuna cu a gandi subversiv…

O lume totalitara de acest gen, prin insasi natura sa, nu poate dura mult timp. Ea poate subzista, fara a se prabusi, doar in conditii extreme: razboi extern, teroare interna. Cand aceste conditii inceteaza, societatea totalitara va cunoaste regimul “dublu-gandirii”: pe de o parte, frazeologia oficiala si propaganda regimului, pe de alta parte gandirea oamenilor si regimul vietii cotidiene, obisnuite. Spre exemplu, cei care au apucat vremurile regimului communist dinainte de 1989 isi pot aduce aminte ca nimeni nu lua de buna propaganda oficiala. Toata lumea stia ca prin intermediul postului public de televiziune si a putinelor ziare se imprastia sistematic minciuna, deci nimeni nu se obosea sa o ia macar in serios.

Dupa 1989, societatea romaneasca a experimentat din plin un alt model de control al gandirii, mult mai eficient decat cel orwellian. Acesta, spre deosebire de cel anterior, nu se bazeaza pe coercitie, frica sau teroare, ci pe placere. Nu actioneaza prin silnicie, ci prin atractie. Nu foloseste metode dure de manipulare, ci metode soft, care se bazeaza pe consimtamantul celor vizati. Deasemenea, acest model nu este direct politic, ca in cazul anterior, ci indirect, caci principalul sau obiectiv tine de manipularea psihologiei sociale a grupului “tinta” si de modificarea mentalitatilor – realizate insa, cel putin in cazul unor tari periferice ca a noastra, cu scopul satisfacerii intereselor marilor puteri (fenomenul se numeste colonizare culturala si am mai discutat despre el in numerele anterioare). Mijloacele sale de realizare sunt, insa, nepolitice: televizorul si divertismentul.

 

Daca in modelul orwellian succesul reeducarii consta in obtinerea unei persoane lipsite de individualitate, depersonalizare, conformiste pana la lipsa de gandire proprie, in modelul reeducarii soft succesul consta in obtinerea unui individ “dezinhibat”, “nonconformist”, “emancipat”, “diferit’, care se imbraca si se comporta “asa cum simte” si nu asa cum ii dicteaza normele sociale. Ghilimelele sunt intentionate, pentru ca, in realitate, individul “dezinhibat” si “nonconformist” al reeducarii soft prin televizor si divertisment este transormat intr-o plastilina, modelata dupa bunul plac al “regizorilor” de opinie si al stilului de viata vandut prin reclame. Aici este, de fapt, marea perversitate a modelului: sa-i influentezi pe oameni sa gandeasca, sa se imbrace si sa se comporte asa cum le dictezi, facandu-i, totodata, sa creada ca sunt liberi si ca la mijloc este vorba de alegerea lor.

Varf de lance al reeducarii soft in Romania a fost, in deceniile de post-comunism, canalul privat de televiziune ProTV. Bineinteles ca, in ultima instanta, majoritatea televiziunilor practica acest model de control al gandirii, insa ca importanta, impact si metoda, ProTV se distinge in mod deosebit. Si-a propus explicit modelarea tinerilor, daca ar fi sa amintim numai vestita sa campanie “Generatia PRO”. Sloganul televiziunii este, de asemenea, extrem de sugestiv: “Gandeste liber!”.

Dornici sa-si pastreze acest rol de avangarda in reeducarea culturala a romanilor, cei de la ProTV s-au gandit sa atace frontal o tema fata de care societatea romaneasca este inca “conformista”: homosexualitatea. Este vorba despre o emisiune de divertisment intitulata “Patru nunti s-o provocare”, in cadrul careia, dupa cum au rasuflat “pe surse” realizatorii, va fi prezentata si “nunta” unui cuplu de homosexuali ce a beneficiat si de “serviciul religios” al unei “preotese” adusa special pentru acest rol de ProTV. Nimic intamplator in acest atentat cultural, dupa cum vom detalia in continuare.

 

Context. Mize

 

Lansarea acestei emisiuni care intra in flagranta contradictie cu mentalitatea, totusi, inca conservatoare a societatii romanesti cu privire la relatiile homosexuale, are loc intr-un context politic – chiar geopolitic, dupa cum vom vedea – in care chestiunea homosexualitatii s-a pus inclusiv la nivel constitutional.

Asa cum am reflectat in paginile revistei, clasa politica a initiat un vast proces de revizuire a Constitutiei. Gruparile de lobby homosexual au cautat sa profite la maximum de aceasta “oportunitate” si au sprijinit amendamente favorabile (cum ar fi cel care interzice discriminarea pe orice tip de criteriu, ceea ce inseamna inclusiv pe baza de “orientare sexuala”) sau au blocat (cu largul concurs al unor forte politice interne, de la presedinte la premier, precum si al unora externe, precum Ambasada S.U.A.) amendamente pro-familie (care consfinteau definirea normala a familiei, ca insotirea dintre barbat si femeie).

A izbucnit un intens scandal mediatico-politic, in care O.N.G.-urile pro-homosexualitate, cu un larg sprijin institutional occidental, au declansat “jihadul” impotriva Bisericii si a societatii civile crestine, atacand la baioneta “fascismul ortodoxist” al celor care au propus protejarea familiei normale prin Constitutie. Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane, in replica, si-a asumat obiectivul oficial al definirii familiei normale in Constitutie, iar diferiti episcopi au criticat dur fortele politice potrivnice acestui deziderat. Asa cum am mentionat, Ambasada S.U.A. s-a implicat direct in aceste controverse, sustinand in mod sistematic agenda homosexualilor, ca parte a politicii sale diplomatice. Mai mult decat atat, O.N.G.-urile au santajat, practic, Romania, cu Raportul de Tara al Departamentului de Stat al S.U.A. (echivalentul Ministerului de Externe), raport care face o evaluare a respectarii drepturilor omului de catre diferite tari din lume si care functioneaza, de fapt, ca un puternic instrument de presiune americana pe plan international. Pe plan intern, “Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii” a sustinut, la randul sau, cu toate fortele, acest lobby.

Este impresionanta aceasta desfasurare de forte recapitulata aici pe scurt, care are ca obiectiv impunerea casatoriilor homosexuale sau, “macar”, a parteneriatelor civile intre homosexuali. Aceasta presiune are, insa, un “defect”:se manifesta doar la nivel institutional-politic si exista un oarecare risc de creare a unei rupturi fata de societate – care s-ar putea simti, inca odata, total instrainata de “reformele” politice si constitutionale. O instrainare care poate crea sau adauga tensiunilor deja existente in societate si care poate duce, in anumite conditii, la crearea unui curent de opozitie sociala fata de transformarile programatice la care este supusa Romania.

Totusi, dupa cum arata si sondajele, majoritatea romanilor vad ca legitima implicarea Bisericii pe tema homosexualitatii si considera indreptatita mentionarea acesteia sau a lui Dumnezeu in Constitutia tarii. Implicarea Bisericii Ortodoxe Romane in problema revizuirii Constitutiei si a protejarii familiei poate crea, pentru structurile de putere care guverneaza tara, un neplacut precedent in care “reformele” si “modernizarea” de tip euro-atlantic ar fi respinse pe considerente de mentalitate traditionala. Ar fi, de asemenea, un precedent in care societatea autohtona, poate pentru prima oara, si-ar cere propriile sale drepturi si si-ar afirma propria sa identitate, respingand agendele straine dizolvante.

Lucrurile sunt complicate si din cauza rivalitatii celor doi poli de putere mondiala: S.U.A. si U.E. versus Rusia lui Putin. Rusia a adoptat cateva legi impotriva propagandei homosexuale (fara sa incrimineze homosexualitatea ca atare), intr-o actiune de diferentiere ideologica explicita fata de lumea euro-atlantica. Noi, aflati la periferia imperiului European si anexa a S.U.A., suntem cu atat mai mult expusi acestui conflict ideologic – afirmarea drepturilor homosexualilor fiind, asadar, un semn de apartenenta la complexul de putere euro-atlantic, pe cand o legislatie pro-familie ar fi un semn ambiguu, daca nu de apropiere de “lagarul” eurasiatic al Rusiei, atunci macar de veleitati de independenta pe anumite domenii.

Este important de precizat totusi ca alti membri ai complexului euro-atlantic din aceeasi zona ca noi si-au pastrat identitatea spirituala – vezi exemplele Poloniei, Greciei si Bulgariei, care nu sunt supuse unor presiuni similare. Tine, deci, si de abilitatea si vointa elitei politice locale ca identitatea nationala sa nu devina obiect de negociere…

Acesta fiind contextul, miza unei emisiuni care popularizeaza homosexualitatea devine evidenta. Presiunea institutionala este dublata de propaganda perfida si insidioasa prin intermediul divertismentului, prin care o “valoare” respinsa initial de societate incepe sa devina acceptata, “tolerata”, pentru ca in final sa devina asumata ca normalitate.

 

Reeducarea prin divertismentul TV, ca factor de acceptare sociala a homosexualitatii

 

In S.U.A. se desfasoara, in prezent, una din cele mai puternice si sistematice ofensive in favoarea adoptarii legislatiilor pro-homosexualitate. Lucrul cel mai important este insa faptul ca la nivelul opiniei publice s-a constatat o puternica schimbare de mentalitate in doar zece ani, homosexualitatea devenind acceptata social de o majoritate a americanilor.

Care a fost factorul determinant al acestei schimbari? Intr-un studiu recent al Pew Research Center, ce cauta motivele pentru care o proportie a americanilor anterior defavorabili casatoriei homosexuale s-a “razgandit” intre timp, printre raspunsurile relevante la aceasta intrebare, s-au retinut urmatoarele:

“Am devenit mai deschis / M-am gandit mai mult” (25%)

“E ceva inevitabil” (18%)

“Oricine e liber sa aleaga” (18%).

Aparent, schimbarea de mentalitate ar fi spontana si ar fi rezultatul unei “emancipari” a indivizilor, a eliberarii de normele sociale conservatoare. Doc Sweitzer, un consultant politic al Democratilor (partidul care sustine agenda gay) “citeste” diferit sondajul: “Iata raspunsul: televiziunea! E cel mai mare instrument de socializare din toate timpurile. (…) Homosexualii sunt prezentati in tot felul de emisiuni intr-o lumina pozitiva, de la <Lege si ordine> la <Crime si investigatii> (seriale populare americane – n.n.). sunt aratati ca fiind niste oameni care vor doar sa-si traiasca viata linistiti” (cf. WashingtonPost.com).  Avand aceasta constatare in minte, devine limpede ce e cu raspunsurile date de americanii care s-au razgandit in privinta sustinerii casatoriilor homosexuale: practic, sunt lozincile cu care au fost hraniti de industria TV, de serialele preferate, de show-urile favorite – sunt acele lozinci care le-au modelat insidios gandirea, facandu-i sa creada ca e vorba de propriile ganduri, credinte, convingeri…

Sa ne amintim, de pilda, de filmul “Philadelphia” (1993), premiat cu Oscar si beneficiind de o distributie cu actori mari si carismatici ca Tom Hanks si Denzel Washington. A fost primul blockbuster (film de mare success) in care homosexualitatea a fost promovata ca un lucru normal, ba chiar eroic, avand in vedere “homofobia” societatii si viata ascunsa pe care acestia o duceau. Reteta unor astfel de filme este, de fapt, aceeasi: o practica (sexuala in acest caz) anterior respinsa social este prezentata intr-o lumina favorabila, chiar cool (ca si ceva demn, de care poti fi mandru, cu care daca te afisezi devii mai popular), folosindu-se actori indragiti de public, care prin interpretarea lor provoaca empatie fata de personajele homosexuale din “poveste”.

Avem in fata o reeducare-tip care, ca si la romanescul ProTV, consta in principiul “gandeste liber – adica gandeste cum iti spunem noi”. O strategie subtila, prin care gusturile si opiniile sunt induse tocmai sub aparenta emanciparii si a libertatii de optiune. Conformismul intr-o societate guvernata de controlul social spontan este inlocuit cu un conformism indus programatic prin socializarea via televizor (si, in anii din urma, via internet). In primul caz avem de-a face cu reguli de comportament care au fost probate secole de-a randul si care sunt asumate de individ in urma unui proces lent de formare a persoanlitatii si caracterului. In al doilea caz, avem de-a face cu o programare a gusturilor, opiniilor si noilor reguli de comportament prin sugestii hipnotice, transmise televizual, care fac apel la patimi.

O spune chiar celebrul Aldous Huxley, care a analizat mai indeaproape propaganda prin divertisment in cartea “Reintoarcere in minunata lume noua”, ulterioara celebrei sale distopii. Huxley remarca “pofta aproape nelimitata a oamenilor de a avea parte de divertisment” – lucru speculat prin TV intr-o maniera fara precedent in istoria umanitatii. Huxley considera ca acest lucru se facea in mod intentionat de catre “Marea Finanta” pentru “a-i impiedica pe oameni sa dea prea mare atentie realitatilor situatiei sociale si politice”.

In acest sens, reeducarea prin televizor, din pacate, a facut deja ravagii in tara noastra. Ajunge sa ne uitam la tinerii nostri – dar nu numai! - , la cat de comune au devenit stereotipiile de genul “sa fim deschisi la minte”, “e treaba lor / e alegerea lor” (evident ca e alegerea fiecaruia ce face cu viata lui, dar valorile sociale sunt o “treaba” si o “alegere” comuna!), “asa merg  lucrurile acum” (adica e inevitabila noua “moralitate” a desfranarilor nefiresti) etc. In plus, conform unui sondaj recent, romanii sunt pe primul loc la consumul de TV pe plan european!

Ce se poate face impotriva unei astfel de reeducari? Punctual, prin procese publice si demersuri institutional-juridice fata de intentia ProTV de realizare a unei emisiuni de larga audienta prin care se popularizeaza “casatoria homosexual”. Exista deja cateva initiative in acest sens, demarate de cateva organizatii crestine.

La un nivel mai general, insa, trebuie sa ne raspundem singuri la cateva intrebari: Ce schimbare in bine ne-a adus televizorul in ultimii douazeci si trei de ani de viata? Este astazi familia noastra mai unita, mai puternica? Sunt copiii nostri mai bine realizati, cu o capacitate de munca, cu o motivatie si o mai mare putere de a razbate in viata? Ne-a adus televizorul mai multa liniste si pace in viata? Ne-a dezvoltat cumva atentia si concentrarea, memoria si initiativa sau celelalte abilitati mentale? Ne simtim oare mai impliniti in viata, mai multumiti de cele pe care le avem sau le-am trait in ultimii ani? Si intrebarile pot continua…

Iar daca vom raspunde sincer la aceste intrebari am facut primul pas in demitizarea propagandei lui “gandeste liber”, nu altfel decat reinvatand noi insine sa gandim pe cont propriu. Poate ca noul demers al ProTV-ului este o provocare pe care Dumnezeu a ingaduit-o tocmai pentru a constientiza ca cei care adesea ne-au distrat, socat sau excitat nu fac altceva decat sa ne modeleze gandirea, sa ne conditioneze pavlovian raspunsurile pe care le doresc de la noi. Sau, chiar mai mult, pentru a ne trezi sau a se desparti apele, prin pozitionarea noastra: pro TV sau pro Dumnezeu…

Nu exista cale de mijloc decat pentru cei care nu L-au cunoscut cu adevarat pe Hristos, desi inca isi mai zic crestini, dar care in ultimele doua decenii s-au parasit pe sine pentru a fi impreuna cu lumea. Sa ne luptam “lupta cea buna”, asadar, pentru copiii nostri, pentru familia noastra, lepadandu-ne de cel care ne-a subjugat in ultimii ani, dar care acum isi arata mai cu neobrazare si nerusinare adevarata fata – televizorul. ”

Redactor Ioan Bucur, un articol de exceptie, dupa parerea mea, aparut in numarul de septembrie 2013 al Revistei “Familia Ortodoxa”.

 

 




Publicitate plătită

Vom expune reclama pentru această petiție în atenția unui număr de 3000 de persoane.

Aflați mai multe informații...