S.O.S. familia!

Pentru a intelege mai multe despre mecanismele ingineriei sociale, aplicate si in cazul convingerii maselor ca homosexualitatea e ceva perfect sanatos, e foarte util documentarul Manufacturing Consent, in care profesorul Noam Chomsky explica metodele folosite de mass-media pentru a induce anumite impresii la scara larga. Printre ele este una foarte importanta in lobby-ul LGBT, sintetizata prin sintagma ''emotionally potent oversimplification'', pe care nu stiu cum sa o traduc exact, pentru a nu pierde nicio farama din sensul ei. Aceasta metoda a simplificarii poate fi folosita pentru a idealiza sau a demoniza un grup; este folosita cu succes in crearea de tensiuni intre grupurile etnice, de catre cei care au interesul ca ele sa existe.

Mai concret, metoda face uz de clisee si stereotipuri cladite in timp prin campanii insidioase, scopul fiind ca un subiect (homosexualitatea in cazul asta) sa produca mai multor indivizi un raspuns emotional, irational, eliminand gandirea critica. Acest lucru este facut indeosebi prin filme de propaganda, prin scene foarte intense din punct de vedere emotional, care pun homosexualii in postura de victime ale societatii, nu ale propriei confuzii. Dau ca exemple doua secvente din filmul ''biografic'' despre Kinsey - in prima, cu incarcatura negativa, un tanar gay ii povesteste sexologului cum a fost prins facand sex cu un alt tanar, dus intr-un grajd, batut si ars cu un fier incins de catre tatal si fratii lui; nu sunt necesare comentariile. A doua este una cu incarcatura pozitiva, in care o lesbiana aflata la a doua tinerete ingenuncheaza langa el si ii saruta mana pentru ca gratie lobby-ului facut de el, in sfarsit i-a marturisit iubirea unei alte femei. Scena gretoasa, stiu, dar menita sa dea impresia unei bucurii coplesitoare. Cand spectatorul nu analizeaza aceste secvente, el poate chiar uita filmul, dar raspunsul emotional se intipareste in subconstientul lui si va reactiona in functie de el cand este adusa in discutie homosexualitatea.

Emisiunile de genul celei in discutie au acelasi scop - evidentierea unor aspecte dorite (prin scene de multe ori regizate) pentru ca telespectatorul sa le internalizeze ca si cand ar fi reale. Daca pe parcursul unor ani mass-media evidentiaza doar acele aspecte in toate cazurile prezentate, imaginea ireala se va impune in mentalul colectiv.

Unii activisti LGBT independenti isi insusesc pe deplin aceasta simplificare, de aceea in conversatie, cum le da cineva de inteles ca este impotriva ''drepturilor'' cerute de ei il acuza nu numai de homofobie dar si de habotnicie, rasism, frustrari sexuale, homosexualitate latenta, comportamente anti-sociale, neo-nazism etc - in mintea lor toate fiind unul si acelasi lucru.