Cum a vrut Diaconescu să salveze Oltchimul

 

BURSA 23.09.2016

 

  Prin 2012 petreceam mult timp pe la OTV. Sunt prieten cu Dan Diaconescu de vreo 20 de ani, fără să fiu mare fan al gazetăriei promovate de el, nici perfect integrat în fauna obişnuită a nopţilor lungi de trăncăneală.
     Mi-a plăcut întotdeauna totala lipsă de cenzură patronală, faptul că se fuma peste tot şi timpul uriaş alocat unui subiect, ceea ce făcea din OTV singura tribună posibilă pentru anumite speţe. Diaconescu e un tip absolut OK în particular, fără fiţe, cu simţul umorului, cu o spontaneitate reală, nefabricată. N-am ştiut niciodată dacă mă place ca persoană, dacă îi sunt simpatic sau doar util. N-am înţeles asta în raporturile lui cu nicio persoană.
     În douăzeci de ani n-am băut niciodată o cafea sau un şpriţ împreună şi ne-am văzut de doar două ori înafara televiziunii sale.
     Nu i-am dat niciodată bani, am primit de la el 4550 de lei şi 50 de euro, mi-am cumpărat singur cea mai mare parte a markerelor, hârtiei, sucurilor şi cafelei, am fost o dată la o aniversare a lui, la Terasa Doamnei, şi m-a dus într-o dimineaţă acasă cu Rolls-ul lui alb.
     * Muntele a venit mai întâi la Mohamed
     Într-o seară eram invitat la OTV să vorbesc vreo zece ore despre scandalul de la SIF Muntenia, generat de războiul dintre hegemonii munteni, Filimon şi Hoinaru, pe de-o parte, şi cuplul de comici vestiţi ai pieţei de capital, Iaciu-Juravle, pe de alta. La 9 eram în Bulevardul Preciziei, deghizat în finanţist (1000 din cei 4550 de lei de care am făcut vorbire au reprezentat despăgubiri pentru cămaşa nouă, albă şi englezească pătată la manşete de vopseaua roşie a tapiţeriei fotoliilor oteviste!).
     Pe la 9 şi jumătate, Diaconescu îmi spune că o să intru mai târziu cu SIF-ul, că are o înţelegere cu Constantin Roibu şi o să-l bage pe Edi Dumitraşcu la începutul emisiunii, cu povestea falimentării Oltchim, dar că pot participa dacă vreau.
     "Da' să ştii că eu habar n-am ce se întâmplă la Oltchim!", am obiectat.
     "Da' ce, crezi că Dumitraşcu are habar?", mi-a replicat Dan.
     Edi Dumitraşcu a intrat în direct cu un sindicalist de la combinat, cu o poveste complicată, cu Cernev, Diculoiu şi alte personaje cheie, pare-se, din istoria de la Vâlcea. Toată tărăşenia a căpătat o extremă nuanţă populistă, mesajele au început să curgă, iar Diaconescu, aflat în campanie electorală, a prins ideea din zbor şi a speculat subiectul cât a putut.
     Într-o pauză publicitară, mă întreabă:
     - "Cum facem să aflăm ce se întâmplă la Oltchim, dinăuntru?"
     - "Păi e AGA luni (Adunarea Generală a Acţionarilor), mergeţi acolo!"
     - "Păi nu suntem acţionari!"
     - "N-are nimic, vă faceţi, cumpăraţi nişte acţiuni. Sau rugaţi pe cineva din Râmnicu Vâlcea să vă mandateze să-l reprezentaţi în AGA".
     - "Cum se face asta?"
     - "La notar. Numai că nu ştiu dacă mai e timp..."
     Zis şi făcut... DD anunţă pe post ce intenţionează, sar repede câţiva telespectatori din Vâlcea, acţionari ai combinatului, se stabileşte întâlnirea la notar în dimineaţa zilei cu AGA.
     Îi spun lui Dan: "Vezi că nu e bine! Contractul de mandat trebuie notificat, pentru opozabilitate, cu câteva zile înainte. N-o să vă lase să participaţi la şedinţă!"
     "Lasă, vedem noi acolo!", zice DD.
     * Dacă Statul ar fi cunoscut şi aplicat legea...
     Luni au mers o grămadă de oameni de la OTV-PP-DD la Râmnic. Avocaţi, cameramani, reporteri, băgători de seamă.
     Reprezentanţii Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie, în frunte cu Remus Vulpescu, nu numai că au permis găştii oteviste să participle la AGA, dar au încuviinţat şi filmarea...
     Diaconescu a avut ditamai materialul despre adunarea acţionarilor Oltchim.
     Ulterior, la o conferinţă a ziarului "BURSA", l-am întrebat pe Vulpescu:
     - "De curiozitate, de ce aţi permis accesul OTV la AGA la Oltchim, în 2012?"
     - "Păi erau împuterniciţi de nişte acţionari, aveau acte notariale".
     - "Ştiu, dar n-au notificat în termen legal..."
     - "Trebuia notificare?!?"
     * Diaconescu se hotărăşte să cumpere
     Altă zi, altă emisiune "Dan Diaconescu în Direct"...
     DD îmi spune:
     -"Vreau să salvez Oltchimul! Îl cumpăr, îl pun pe roate, păstrez toate locurile de muncă!"
     - "Eşti nebun? Nu numai că Oltchim costă o groază de bani, dar are datorii enorme, e nerentabil, trebuie retehnologizat, trebuie recreată piaţa... E legat ombilical de Arpechim... Combinatul face apă oxigenată, PVC, prostii, marfă cu concurenţă din China... N-o să-l ia nimeni, niciodată, e o problemă fără soluţie, e doar vorbărie populistă, electorală..."
     "Eu îl iau", zice Diaconescu.
     "Ia-l!", zic eu.
     DD merge la Vâlcea, licitează cât nu face, câştigă, nu plăteşte, iese scandal...
     Diaconescu pleacă din ţară, angajează un expert englez din Cehia, dă comunicate. Apare la Otopeni, face o conferinţă de presă şi flutură nişte scrisori de confort în faţa camerelor. Presa adversă urlă că sunt false.
     Acuma, o scrisoare de confort nu e o garanţie dată de o bancă... E un document fără mare valoare, o afirmaţie scrisă că cineva are banii respectivi în respectiva bancă. Cum se eliberează, însă, o asemenea scrisoare, dacă acel cineva nu are banii, în realitate?
     Pun mâna pe telefon şi sun la Londra un amic de la NatWest:
     - "John, cum fac dacă vreau o scrisoare de confort autentică, legal, dar nu am banii în cont?"
     Zice:
     "National Westminster nu face aşa ceva, dar sunt bănci care fac... Lloyds, HSBC... Faci un contract cu banca, ei alimentează un cont deschis pe numele tău, dar la care tu nu ai acces în fapt. Scot un extras cu suma aflată în cont şi în baza extrasului redactează o scrisoare de confort. Banca nu încalcă nicio lege britanică. Ce faci tu cu scrisoarea după aia, e problema ta! Dacă se creează efecte juridice în penal, te duci singur la puşcărie, banca n-are nicio treabă!"
     - "Şi pot obţine o scrisoare pentru milioane sau zeci de milioane de lire?"
     - "Poţi şi pe sute de milioane!"
     - "Bine, dar cât costă?"
     -"Nu pot să-ţi spun exact... Dar nu mult. Câteva mii de lire. Poate 10-12 mii, dacă vrei o sumă foarte mare..."
     Deci se poate. Şi e legal.
     Din câte ştiu, Diaconescu nu s-a folosit de scrisorile de confort de la HSBC altfel decât fluturându-le la televizor. Nu s-au creat consecinţe juridice, nu s-au întrunit elementele constitutive ale niciunei infracţiuni.
     * Sacii cu bani
     Diaconescu nu s-a potolit. Tranzacţia nu a fost validată. Oltchimul a rămas de vânzare. În curtea combinatului s-au adunat mii de oameni furioşi că nu şi-au primit salariile.
     Eram în centru, într-o cafenea. La televizor, DD cu un sac mare despre care spunea că e plin cu bani. Nu înţeleg... Îl sun...
     Zice:
     - "Am trei milioane de euro, i-am scos din bancă, vreau să plătesc lefurile oamenilor de la Oltchim şi nu mă lasă Ponta!"
     Zic eu:
     - "Te învăţ cum să faci, fii atent! Te duci la Râmnicu Vâlcea, mergi la combinat şi faci o listă cu angajaţii. Le dai câţi bani ai şi faci contract cu fiecare că le cumperi creanţele rezultate din datoriile salariale. Nu cumperi creanţele la valoarea nominală, că n-ai atâţia bani, dar oamenii se vor mulţumi cu cât le dai. Nu e procedural, că debitorul Oltchim SA n-a fost notificat şi conducerea va face scandal, dar tu ai apucat să dai banii la salariaţi şi eşti eroul lor, vor muri de gât cu OPSPI pentru tine!"
     "Păi nu pot să le dau banii, că nu sunt ai mei!"
     - "Atunci nu trebuia să-i scoţi, nu trebuia să-i arăţi, nu trebuia să faci tot circul!"
     Oltchim e nevândut în continuare.
     La Vâlcea e jale. Din an electoral în an electoral se fac promisiuni.
     Diaconescu e la închisoare. Poate fi eliberat condiţionat anul viitor.
     De-abia aştept să iasă, să văd ce mai inventează!