#52: vlad -  

Deci cu ce înlocuim religia? Cu Zeiţa Raţiune ( sau Zeiţa Ştiinţă.

Să ne amintim ce s-a întâmplat după Revoluţia Franceză de la 1789:

În octombrie 1793 calendarul revoluţionar îl înlocuieşte pe cel creştin. Săptămâna era de 10 zile, fără referinţe biblico-religioase, marcând astfel naşterea unei noi ere, cea a Revoluţiei Franceze, şi sfârșitul erei religioase începute la naşterea lui Iisus Hristos. Totodată, sunt eliminate sărbătorile religioase (calendarul catolic francez existau atunci 183 de sărbători) şi înlocuite cu sărbători laice care celebrau natura, raţiunea sau omul. Sunt înlocuite şi numele de străzi care purtau denumirea unor sfinţi, regi sau aristocraţi. Se iau o serie de măsuri şi contra obiectelor fizice religioase. Astfel, se interzice folosirea clopotelor, care sunt topite şi folosite pentru crearea de tunuri în slujba naţiunii.

Statuetele religioase au fost distruse şi veşmintele clericale au fost înlocuite cu unele laice. Bisericile creştine fie au fost închise, fie au fost folosite drept temple pentru noua religie revoluţionară. De departe, cel mai atacat simbol a fost cel al preoţiei. Zeci de mii de preoţi au fost obligaţi să demisioneze şi să ducă o viaţă laică, fiind ameninţati cu închisoarea dacă refuzau. Evoluția situației a făcut ca mulţi dintre preoţi care susţinuseră idealul revoluţionar să fie acum deziluzionaţi de acesta.

În timp ce religia creştină era persecutată, autoritatea centrală impune noi culte care să o înlocuiască. Primul dintre acestea a fost cultul Raţiunii, proclamat în urma evenimentelor din 17-19 brumar (noiembrie 1793). Momentul culminant îl constituie depunerea pe altarul bisericii din Notre Dame a unei prostituate care reprezenta pe zeiţa Raţiunii.

#136: - Re:  

Deci cu ce înlocuim religia? Cu Zeiţa Raţiune ( sau Zeiţa Ştiinţă.)

(după Revoluţia Franceză)

Cultul este celebrat prin combinarea elementelor religioase cu cele păgâne. Iniţiativa unor astfel de festivaluri intervine fie datorită iniţiativei autorităţilor centrale (victorii, celebrarea unor momente importante din istoria Republicii sau a unor personaje importante pentru aceasta), fie unor iniţiative locale (celebrarea unor eroi locali).

Proclamarea cultului Raţiunii s-a făcut în iarna anului 1794, când orăşenii parizieni şi alţi cetăţeni din preajma comunelor pariziene au anunţat noua „revelaţie” în faţa Convenţiei:

„Eroarea care ne-a condus ani de ani a dispărut, prejudiciul adus de fanatism a dispărut, nu avem alt cult decât Libertatea şi Raţiunea”(Villemoble, 4 Frimaire)

Forma de exprimare a cultului era organizarea unor festivaluri marcate de manifestaţii antireligioase:

 -purtarea în procesiuni ale unor elemente religioase, precum statuete sau obiecte liturgice;procesiunea măgarilor care purtau mitre şi erau îmbrăcaţi în vestimentaţie clericală, arderea efigiilor capeţiene; purtarea prizonierilor contra-revoluţionari alături de măgarii care purtau mitre şi prin bacheturi civice, o formă de redescoperire a comuniunii. Festivalurile în cinstea zeiţei Raţiunii aveau loc, de obicei, în oraşele mai importante, de două ori: la începutul iarnii, în Brumar, şi apoi la începutul verii, în Pluviose. În ceea ce priveşte personificarea zeiţei, oamenii se foloseau de propria imaginaţie desemnând femei în vârstă sau femei tinere.

Cultul Ființei Supreme

Venirea la putere a lui Robesspierre şi instaurarea Marii Terori duce la decăderea cultului Raţiunii şi promovarea unui nou cult, cel al Fiinţei Supreme. Acesta a fost proclamat la 18 floreal anul II (7 mai 1794) şi a reprezentat manifestarea unei forme de deism care recunoştea existenţa unei divinităţi superioare şi a imortalităţii sufletului, negând însă implicarea divinităţii pe pământ, omul fiind liber şi demn să decidă asupra acţiunilor sale. Ca şi celălalt cult, principala formă de manifestare a sa era festivalul: în cinstea Fiinţei Supreme (la 20 prairial), a naturii, a fiinţei umane, a poporului francez, martirilor liberăţii, libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, Republicii, stoicismului etc.