#1047: -

familia este familie punct
dam un pas inapoi numindu-o "familie traditionala"
este familie, crestina sau nu
este firescul civilizatiei noastre
desfiintandu-o regresam nu progresam

Progresam, dar nu in sensul in care suntem facuti sa intelegem progresul (ca pe ceva pozitiv), acesta fiind de fapt un concept alarmant pentru cine se opreste sa il analizeze. Nu imi atrasese atentia niciodata, pana am auzit o analiza a lui Alan Watt, care a pus problema urmatoare: nu poate fi vorba de progres decat daca destinatia e cunoscuta deja. E ceva foarte simplu si totusi nedetectat in vorbirea noastra de zi cu zi.

Avem impresia ca lumea asta se indreapta intr-o directie exclusiv ca urmare a actiunilor noastre, ca putem avea o influenta asupra viitorului nostru, fie ca e vorba de implicare in viata sociala, politica sau simpla determinare a propriului destin. Noi urmam insa, colectiv,  o directie prestabilita, pe care suntem programati prin diverse metode sa o acceptam ca si cand ar fi naturala. Ea insa nu e, e simpa scorneala a unor psihopati megalomani, prin urmare ar putea fi schimbata daca ne-am trezi la timp.

Termenul de progres (X progreseaza dinspre A spre B, ambele puncte fiind deci cunoscute) da de gol acest lucru. Daca X ar avea liber arbitru, libertate de gandire si de miscare, si-ar putea alage pe parcurs alta destinatie. X insa este ghidat in calatoria lui dinspre A spre B, altcineva ii stabileste traiectoria, ii spune cat a progresat, ii da indicatii samd. Va sa zica, el nu are (noi nu avem) liber arbitru.

#1053: - Re:  

 progres = desavarsire. a progresa spre a desavarsi o lucrare. desavarsirea vietii. si da, exista si finalitatea, directia.. Dumnezeu. si un progres catre Dumnezeu inseamna sa faci totul bine in normele binelui si a adevarului pentru a putea deveni desavarsit. asta este adevaratul progres. restul e "idolatrie". adica acel "progres" = idolatrie.