Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

Fostul manager general al CE Oltenia consideră că şi producătorul gigant de energie pe bază de lignit a fost supus unei acţiuni similare şi acuză complicitatea instituţiilor de control ale statului român

Fostul manager general al Complexului Energetic Oltenia (CEO), inginerul Laurenţiu Ciurel, a publicat pe propriul blog un articol de timp pamflet care, însă, dezvăluie foarte multe dintre gravele acte comise împotriva industriei româneşti, în special a sectorelor energetic şi petrochimic. Ciurel devoalează în amănunt schema prin care polonezii Zaremba, de la Petro Carbo Chem – Urbanowski, de la Ciech Soda Romania – Konieczny, şeful Fondului Proprietatea (FP) a încercat să falimenteze şi să captureze gratis două mari societăţi vâlcene, CET Govora SA şi Oltchim SA, USG fiind deja în proprietatea Ciech, de fapt întreg judeţul Vâlcea, CET Govora fiind şi producătorul local de energie termică şi apă caldă pentru popu.laţie. Fostul manager al CEO compară această schemă cu acţiunile similare care au vizat CE Oltenia. Chiar dacă strecoară şi uşoare înţepături politice, cu tentă electorală împotriva liberalilor, USR şia Guvernului Cioloş, Ciurel nu uită să sublinieze că toate acestea nu ar fi fost posibile fără indolenţa sau chiar complicitatea decidenţilor români (inclusiv corupţia din CET şi Oltchim) şi al instituţiilor de control ale statului, în special SRI. Redăm în continuare integral textul postat pe https://laurentiuciurel.wordpress.com/:

“Zece polonezi mititei (Aghatu Christie)

Polonezul nr. 1

Până în anii 70, Râmnicu Vâlcea era un mic orăşel cu mai puţin puţin de 30.000 de locuitori.
Comuniştii dezvolta in1968 un ambiţios plan industrial.
După Termocentrala Govora (CET), apare în proiect Combinatul Chimic. Acesta este proiectat integrat cu platforma industrială Piteşti, unde se construia o mare rafinărie care urma să prelucreze ţiţeiul adus pe conducte direct din portul Constanţa.
În procesul de rafinare a petrolului rămâne un rest cca 20%, numit naftă. După procesul de piroliză rezultă etilena şi propilena. Piroliza se făcea tot la Piteşti iar prin două conducte subterane cele două materii prime ajung la Râmnicu Vâlcea la combinatul chimic, materii prime care produc PVC şi policlorura de vinil, extrem de ceruta la export un acele vremuri.
Astfel, în anii 70-80 apare un gigant industrial, un important obiectiv economic care leagă cele două platforme industriale Piteşti şi Râmnicu Vâlcea. In 1980, Râmnicul atingea 100.000 de locuitori datorita Oltchim. Numai aici lucrau 12.000 de angajaţi.
După privatizarea Petrom şi implicit a transferului Arpechim (producătoarea de naftă) din proprietatea statului în proprietatea OMV, anul 2003, conducerea Petrom închide Arpechim. Oltchim rămâne fără materie primă.
In structura acţionariatului Oltchim, apăruse un acţionar minoritar, PCC, care nu a dus la nimic bun. Conducerea combinatului doreşte preluarea secţiei de piroliză de la Piteşti şi pe viitor chiar a rafinăriei. PCC se opune.
Cheia Oltchim este deci rafinăria. Singura şansa a Oltchim era achiziţia nu doar a unei părţi de instalaţie, ci a întregii rafinării de la Piteşti, închisă de Petrom după privatizare, pentru că ii ajungea cea de la Brazi.
Încercările disperate ale conducerii Oltchim, ale politicienilor de Vâlcea, de a readuce Arpechim lângă Oltchim s-au lovit de opoziţia acţionarului minoritar PetroCarboChem (PCC). Unul dintre managerii PCC implicaţi la OLTCHIM este un fost ofiţer de informaţii polonez, Wojciech Zaremba, membru al Consiliului de Administraţie. PCC mai deţinea in Polonia un combinat similar, dar mult mai mic decât OLTCHIM, la Rokita. Zaremba este polonezul nr.1, cel care a dus o lupta aprigă cu administraţia Oltchim.  

Polonezul nr. 2

Pe platforma Oltchim avem o altă companie chimică: USG, Uzina cloro-sodica. Ei împart cu Oltchim aburul tehnologic, apa şi energia produsă de CET-Govora, centrala electrica, a treia companie de pe platformă. După privatizarea din 2002 (pe vremuri lucrau acolo cam 4000 de oameni, acum doar 600), ajunge în posesia ….polonezilor de la CIECH, iar firma e condusă de Witold Urbanowski. Al doilea polonez.
Ambele companii (adică implicit ambii polonezi), depindeau de energia electrică şi termică livrată de termocentrala Govora. Practic ambele sunt captive lanţului industrial gândit în 70 de comunişti. La rândul ei, termocentrala Govora avea o datorie istorică spre CE Oltenia, de peste 200 milioane de roni, datorie care creştea lunar datorită penalităţilor şi a faptului că Oltchim nu-şi plătea energia. Fiind director general la CEO, am hotărât sa scap de problemă, transferând EMC Berbeşti la CET Govora, acest EMC provocând o lipsă permanentă de capital circulant (cash) pentru CEO. Adică plăteam salarii pentru 1300 de oameni, amortismente, alte cheltuieli de cariera, si încasam zero. Ar fi fost o operaţiune de extirpare a tumorii, a unor aşa-zise „capitaluri toxice”, închiderea unei răni vechi a CEO.
In toiul operaţiunii mă trezesc cu o vizită de la un emisar al lui Urbanovski, cu o propunere bombă. Propunerea suna aşa: ” nu o sa fii in veci în stare să faci transferul carierelor de la Berbeşti, o să vezi. Mai bine vinde-ne nouă creanţa care o ai asupra CET. Nu-ţi dăm 200 de milioane, dar uite, cam 50-60 poate ar fi posibil, că aşa, decât sa ţii in casă o gaură neagră, mai bine iei ceva, acolo…”. Am zâmbit politicos, gândindu-mă cat de proşti am ajuns să fim consideraţi. Schema era simpla:
Cu 10-12 milioane de euro, creanţa CE Oltenia asupra CET Govora, Urbanovski cumpăra tot judeţul Vâlcea. Pentru că:
Executând creanţa, polonezul nr. 2 devenea practic proprietarul CET Govora (cum a făcut CEO cu CET Brăila). Sistând apoi energia către Oltchim, îl băga în faliment, creând o oportunitate imensă pentru Polonezul nr 1, Zaremba-PCC, să-l ia gratis. Fără energie, Oltchim valorează zero. Controlând CET, polonezii ar fi controlat toată platforma industrială consumatoare de energie termo-electrică, ba şi administraţia judeţului care ar fi fost la cheremul lor, ei fiind furnizorii de apă caldă si căldura.
Dacă transferul carierelor reuşea, CET-ul primea o gura de aer, sau cel puţin mai rezista un timp, făcându-si singur managementul resursei primare.
Apare însa bomba. Fondul Proprietatea votează împotriva a transferului de cariere către CET-Govora, propunând o divizare asimetrică, prin care să-şi crească procentul acţiunilor la CEO artificial (deşi peste tot clamau ca nu mai sunt interesaţi de CEO, ca e prost condusă, manager politic, nerestructurata, etc.). Prin acest vot au încercat doar să ne anuleze opţiunile, rămânând doar cu varianta vinderii creanţei către Urbanovski, foarte apreciată de unii membri ai Consiliului de Supraveghere de la CEO.

Polonezul nr. 3

Dar cine conduce Fondul? Păi Grzegorz Maciej Konieczny , polonezul nr. 3. Despre acest Zgore Măceşu nr.3 presimt că vom mai auzi in ţara asta, dar mi-e teamă ca nu va mai fi de găsit.
Preşedintele CS-ului la CEO este schimbat cu aceasta ocazie, fiind numit preşedinte un anume Spătaru, de profesie membru de CA-uri impus de liberali. Ocupaţia? Reprezentantul Selena, o firmă producătoare de spume poliuretanice din….aţi ghicit! Polonia! A dracului co.incidenţa. Eu cred că domnul era Polonezul nr.4. Deşi a venit cu misiunea clară de a vinde creanţa (aceasta e credinţa mea), n-a mai putut face nimic, pentru că, deşi fără aprobarea CS-ului, AGA, cu majoritate de voturi, în urma unei acţiuni in forţă CEO-Minister, a aprobat transferul.
Si pentru un om normal, fără vreo pregătire specifică, punerea cap la cap a faptelor expuse mai sus te duce la o singura concluzie: nu pot fi co.incidente! Sunt convins ca au fost semnalate vreunui general sau colonel sau procuror sau… Si judeţul Vâlcea si judeţul Argeş şi judeţul Prahova ( unde sunt rafinăriile) aveau şefi si structuri SRI. Ce au făcut aceştia? Au dormit?
In nici un caz. Vă citez din presa vremii, Evenimentul-Zilei, noiembrie 2012:
“Curtea Supremă a decis la 16 noiembrie condamnarea cu executare a lui Corneliu Pâltânea într-un dosar de corupţie privind fraude cu produse petroliere. Adjunctul său şi fostul director al rafinăriei Astra Ploieşti au fost condamnaţi pentru corupţie. Decizia este definitivă, condamnaţii s-au prezentat la penitenciar.
Colonelul SRI (r) Corneliu Pâltânea fost Şef al Secţiei de informaţii a judeţului Prahova din cadrul Serviciului Român de Informaţii (SRI), a mai primit o condamnare: trei ani închisoare cu suspendare sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată.”

http://saptamana.net/articol/