Instituționalizarea Casei Regale a României - un act de dreptate


Musafir

/ #178

2016-07-29 11:55

Burebista nu a fost„președinte ”când a unit triburile ,formând statul Dac.Decebal a preferat sinuciderea decât să-și vadă țara cotropită de romani,dar era rege,Mircea cel bătrân,Vlad Țepeș,Stefan cel Mare și Sfânt,Alexandru Ioan Cuza,domnitori,care și-au iubit țara și neamul,nu au vândut-o,nu și-au sărăcit poporul.Monarhia, prin regele Carol I,regele Ferdinand și Majestatea sa,regele Miha I,au muncit pentru prosperitatea României,I-au apărat demnitatea,independența, au transformat-o într-un stat modern respectat și demn.Urmărind evoluția țării mele de la 1945 în zilele noastre mi se umple ochii de lacrimi văzând cât a decăzut sub conducerea guvernelor trădătoare și incopetente,fără ca cineva să ia măsuri.Aniversare 10 Mai.

Azi, când 10 Mai comemorăm,
E zi de mare sărbătoare.
Și regilor noștri datorăm;
Respect,iubire și onoare.

Azi, Carol întâi,e-ncoronat,
Dar el iubind țara română,
Sub domnia sa a transformat,
Moșia noastră cea străbună.

Iar el a lăsat în urma sa
Un regat mândru și-nfloritor,
Nepotului drag ce-l va urma
La tron, pe marele domnitor.

E Ferdinand întregitorul,
Care-i un rege demn și loial,
Ce și-a iubit nespus poporul,
Luptând pentru al său ideal.

Cât în România a domnit
El a păstrat-o neștirbită.
Și mândră țara a înflorit,
De domn și neam fiind iubită.

El, un rege mândru și loial
Chiar religia sa și-a schimbat.
Căci avea un singur ideal:
Al său popor și al său regat.

După el regența a urmat,
Căci prințul Mihai era minor,
Când tatăl său,Carol ,a trădat,
Lăsând țara și al ei popor.

Urmat-au vremuri de restriște
Ce în țară urme au lăsat,
Dar creștea grâul pe miriște,
Și nu sta nimeni nemâncat.

Din acel septembrie patruzeci,
România avea un rege.
Chiar și-n timpuri de restriște,reci,
Se respecta a țării lege.

Însă, a-nceput urgia grea
Când în război și noi am intrat.
Pe front moartea oameni ucidea
Și toată țara a-ndoliat.

Cu credință în gând și suflet,
Războiul regele a oprit.
Mii de mame în al lor plânset
Și în rugăciuni l-au pomenit.

Dar dragonul roșu a trădat,
Forțând să abdice regele,
Care-n suflet țara și-a păstrat,
Suportând fărădelegile.

Chiar de acolo,de departe,
La al său popor el s-a gândit,
Că se zbătea în nedreptate,
De străini furat și sărăcit.

Astăzi,la ceas de sărbătoare,
Noi toți îți dorim : „să ne trăiești!”
Tu,rege mândru ca un soare,
În țara pe care o iubești.

Dar tu și-n istorie ai intrat
Demn ,cu fruntea ne-ntinată.
Și azi de popor ești așteptat,
Ca să-ți scapi țara, ce-i trădată!

Gabriela Zidaru