O lege unitară pentru toți eroii necuvântători!

Asemenea lui Max, mii, zeci de mii de cîini comunitari sînt priviți de autoritățile criminale ale unui Stat dement ca fiind obiecte a căror singură menire este îmbogățirea instituțiilor publice și a celor ce le conduc.

Suferința teribilă a cățeilor de pe străzi, viața lor chinuită, încheiată de cele mai multe ori cu o moarte groaznică, nu au, iată, darul să sensibilizeze pe nimeni din mass media sau din autoritățile publice.

Din contră, se poate spune, au fost duse adevărate campanii de defăimare împotriva unor animale nevinovate, o propagandă turbată otrăvind mințile românilor și instigînd la ură, violență și chiar crimă, totul în numele sumelor uriașe de bani ce se învîrt în jurul rezolvării situației cîinilor fără stăpîn.

Cățeii de pe străzi nu sînt cu nimic mai prejos decît Max, cîinele erou al Armatei române. În plus față de ei, Max a primit doar un antrenament care l-a specializat în intervențiile pe cîmpul de luptă.

Sînt cunoscute însă numeroase exemple de căței comunitari care, după ce au primit un antrenament adecvat, au ajus să însoțească persoanele cu dizabilități, să aline suferința bolnavilor din spitale sau chiar să găsească oamenii sub dărîmături, în cazul calamităților naturale.

Și ei au arătat tot atît devotament ca și Max în ”misiunile” pe care le-au primit, chiar dacă sînt ”civili” și nu ”soldați”, un atașament și o dragoste pentru stăpînii sau antrenorii lor cum numai un cățel știe să arate.

Chinuirea și uciderea lor în continuare, ca urmare a unei atitudini desprinsă direct din Evul Mediu, a unor autorități ticăloase, barbare și interesate doar de modalitățile prin care pot sifona fondurile publice, reprezintă o crimă la fel de abominabilă ca și cea care ar fi fost eutanasierea lui Max.

Faptul că, în urma presiunii mediatice și a societății civile, se încearcă acum o reglementare cu caracter uman a situației cîinilor veterani ai Armatei române, trebuie să fie doar începutul.

La fel cum Max are dreptul la viață, toți cățeii comunitari trebuie să se bucure de un tratament uman, iar situația nedorită, în care ei duc o viață chinuită pe străzi, trebuie rezolvată prin intermediul unei legi de bun-simț, adaptată zilelor de azi și pretențiilor unei țări civilizate.

Să amintim doar că aberanta Lege Ionuț, cea care a deschis Cutia Pandorei și a otrăvit societatea cu un șuvoi de crime abominabile asupra cîinilor comunitari, a fost adoptată pe fondul unei isterii de masă împotriva cățeilor, isterie declanșată de acțiunea concertată a unor grupuri largi de interese, cu ramificații politice, în administrație și în mass media, ce au văzut în cîinii de pe stradă calea spre cîștiguri substanțiale, ușoare și pe termen scurt.

Inițierea unei legi Max, pentru bunăstarea cîinilor veterani din Armată, precum și valul de emoție publică ce s-a stîrnit în jurul acestei chestiuni, reprezintă un prilej unic pentru societatea civilă să se unească și să facă presiuni asupra unor autorități demente ca toți cățeii să primească respectul cuvenit ce trebuie acordat unor ființe vii, să aibă dreptul la o viață fără chinuri și fără să fie exploatați în mod barbar și uciși cu cinism de către niște instituții publice barbare și sadice.

Legea ”Max” în locul legii ”Ionuț”!