România spune „NU!” islamizării

Dacă doar teama pentru vieţile lor ar fi fost cea care i-ar fi pus pe drumuri, s-ar fi oprit în proximitate, în primul loc sigur în care ar fi ajuns şi în care vieţile nu le-ar mai fi fost în pericol, adică în Turcia, Iordania, Arabia Saudită, chiar şi-n Iran. Dar nu, astea nu-i interesează. Ei vor musai în Germania,  doar în Germania şi nicăieri pe lumea asta în altă parte.

Aşa se comportă cineva scăpat din iad? Face mofturi şi vrea musai posmagii muiaţi?... Cît de naiv poate să fie un om pentru a-i crede atunci cînd ei pretind că-s refugiaţi de război şi că n-au unde să fugă în altă parte decît în Germania, de parcă Germania ar fi unicul loc de pe planetă în care vieţile nu le-ar fi în pericol? Cît de lipsit de viziune în perspectivă poţi să fii pentru a nu reuşi să faci asocierea dintre această obsesie a ajungerii în Germania şi asistenţa socială generoasă oferită de Germania?

Din momentul în care au făcut primul pas către Germania părăsind prima ţară sigură în care au ajuns, începînd din acel moment şi-au pierdut orice legitimitate de a pretinde statutul de refugiat de război, devenind simpli migranţi economici şi vînători de pomeni sociale grase?

Stiţi ce gîndesc musulmanii arabi despre creştini în general şi despre europeni în special? Nu mă refer la islamiştii radicali pentru care orice creştin este cîine necredincios, duşman al lui Allah şi mîncător de porci, pe care fiecare dreptcredincios are datoria sfîntă de a-l ucide în numele lui Allah pentru a-şi cîştiga locul în raiul lui Mahomed... Pentru care occidentul este Satana, care trebuie ştearsă de pe faţa pămîntului... Nu la ăştia mă refer, ci la musulmanii moderaţi, cei cu care se mai poate sta de vorbă fără să-ţi vîre hangerul în burtă. Dacă nu ştiţi ce gîndesc ei despre creştini şi în special despre europeni, atunci vă spun eu: Nişte fleşcăiţi pe care traiul bun i-a moleşit şi i-a făcut să-şi piardă toată vlaga şi bărbăţia şi pe care-i o prostie să nu-i incaleci atunci cînd poţi... Nişte plîngăcioşi sentimentali plini de o compasiune stupidă pe care prost să fii să nu profiţi de ea şi să n-o exploatezi la maximum atunci cînd ai ocazia... Astea nu-s chestii citite de prin cărţi sau ziare, ci auzite direct de la sursă, din gura lor.

Cum apare printre ei vreun reporter cu o cameră, imediat sînt împinşi în faţa ei copii (musai înlăcrimaţi), femei (musai cu suferinţa întipărită pe chip) şi bătrîni (musai extenuaţi şi cu o mină disperată), cînd în realitate hoarda este alcătuită în proporţie de peste 80% din haidamaci tineri şi vînjoşi, bine înbrăcaţi şi cu smartphonuri de ultimă generaţie? Citeste mai mult: adev.ro/nux2jv