Limba română trebuie ocrotită prin lege

    Ieri am dat peste aceste versuri găsite ȋn raniţa unui soldat mort ȋn toamna anului 1918, pe muntele Sorica, din Carpaţii de Curbură. Acest soldat care n-a apucat să trăiască s-a jertit pentru neam, țară și limbă. A murit cu acestea în gând. Când văd comportamentul nostru care am călcat și călcăm pe jertfa lor mă cutremur și nu pot să continui ...

Nu plânge, maică Românie,

Nu plânge, maică Românie,
Că am să mor neȋmpărtăşit!
Un glonţ pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit…

Nu plânge, maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
ªi din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noştri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o ştim!

Nu plânge, maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă şi pe noi la praznic,
Când România va fi mare!

    Zilele acestea am găsit și aceste versuri citate sub titlul Blestemul Domnului nostru după care urmează scris Mihai Eminescu. Din anumite motive nu sunt sigur că aparțin lui Eminescu, dacă nu au fost atribuite printr-o confuzie marelui geniu și patriot asasinat ("lento" - vezi Aici, la comanda primului rege de import dată înainte de a semna tratatul trădător din toamna lui 1883 cu puterile pangermane care l-au inserat la conducerea românilor) deoarece există pe Internet o poezie mai mare dedicată lui Eminescu care le are inserate așa sau cu ultimul vers modificat complet, plus o variantă Youtube.

Blestemul Domnului nostru

De ani şi ani cădeţi în hău,
Nimic nu vă mai merge.
Ruşine să vă fie-n veac
Că v-aţi trădat străbunii
De parcă n-aţi fi pui de dac
Ci rude-aţi fi cu hunii!
Lăsaţi pe-ai vostri guvernanţi
Să vă înece-n smoală,
Să fiţi doar simpli figuranţi
În țara voastră goală?
                                                              3 Iul 2015