Opreste barbaria, salveaza ciocarlia!

Am văzut și legea, am observat în ce limbaj ticălos încearcă politicienii să-și ambaleze plăcerea lor bolnavă nu doar de a face un rău, cu orice preț, ci și de a ucide, de a șterge urmele existenței unor creaturi ce nu se pot apăra și nici nu sunt agresive, nu fac vreo pagubă. Mi se pare nu o aberație, ci un măcel care ar trebui condamnat aspru de legi aplicate fără comentarii. Dar cine face aceste legi? Și de cine sunt legați „ombilical” acești indivizi paranoici cu apucături abjecte, care cred că sunt Dumnezeii lumii doar fiindcă s-au cocoțat în jilțuri din care curg bani grei? Dacă un individ admirabil din foarte multe (alte) puncte de vedere, cum e omul de afaceri - tenismenul a pierit de mult, a rămas doar o amintire frumoasă - Ion Țiriac, se pretează la un măcel anual devenit tradiție, pe lângă el adunându-se foarte multe alte creaturi ce turbează la mirosul sângelui, fiindcă sunt mânate de atavism, de fapt eforturile noastre disparate și firave au șanse minime de reușită. Totuși, ei se mai tem câteodată de vocile reunite și acțiunile conjugate ale celor care nu pot fi cumpărați cu bani și poziții de putere. Poate că această inițiativă va da măcar un semnal către cei cu creierul spălat, care acceptă orice mizerie și înghit pe nemestecate toate ideile indigeste ce li se pun în față, și vom fi din ce în ce mai mulți cei care ne opunem unor asemenea practici sinistre.
În fine, în supărarea și revolta mea aș putea spune foarte multe, dar mă gândesc că într-o lume a legilor făcute de EI, pentru EI, ar trebui să fie combătuți cu armele lor. Si să nu uităm că, în adevăratul lanț trofic al lumii de azi, aceste creaturi ocupă un loc foarte urât mirositor, acela al necrofagilor (și al necrofililor!) care se hrănesc cu cadavre și cad în extaz când se fotografiază lângă un animal omorât. Nu repurtează astfel nicio victorie, arată doar cât de jos pot cădea urmărindu-și instinctele atavice. Primitivii măcar ucideau animale ca să mănânce. Ăștia ucid fiindcă omorul, sângele cald îi excită. Adică, fiindcă le place enorm să ucidă. Dar de ce o ființă atât de gingașă cum e ciocârlia?
Trag nădejde că undeva, sus, acolo unde se înalță ciocârliile vii ca să ne (mai) desfete cu cântecele lor - pe care le-am ascultat și eu de nenumărate ori, uluit de câtă puritate și perfecțiune poate trăi într-un trup minuscul - există și un Dumnezeu al ciocârliilor și al tuturor făpturilor fără grai omenesc...
Mult succes!
Adrian