Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

#36468: Administratorii judiciari, acuzati de devalizarea Oltchim - Administratorii judiciari, acuzati de devalizarea Oltchim  

http://www.zf.ro/

Ce şanse sunt să ajungă Oltchim la o cifră de afaceri de 800 mil. euro?

Gheorghe Piperea: Până la sfârşitul acestui an, dacă nimic imprevizibil nu se întâmplă, Oltchim nu poate ajunge la această cifră.

În 2014 – 2015, Oltchim poate să ajungă din nou la o cifră de afaceri de 1 miliard de euro. E o afacere care poate să fie făcută bună, însă cu o condiţie: să ni se permită să peticim sacul atât la fund, cât şi în părţi.

Petre Ianc: Eforturile domnului Piperea şi ale echipei sale trebuie apreciate. S-a stopat o parte din pierderi. Este un drum  lung, al cărui scop final este restructurarea şi privatizarea acestei companii în aşa fel încât în competiţia mondială în care sunt agrenate produsele sale, să fie eligibilă.

Trebuie ca în perioada următoare să definim ce dorim de la Oltchim din punct de vedere tehnologic, financiar şi al personalului.

Pentru partea tehnologică trebuie pornit de la evaluarea pieţei de desfacere pentru produsele de bază ale Oltchimului. Există o piaţa constant bună pentru toate produsele, inclusiv PVC-ul, care reprezintă o componentă importantă a activităţii Oltchimului. Trebuie stabilit care va fi sursa de materie primă pentru Oltchim, cu accent pe PVC, etilenă.

A doua problemă mare e cea financiară. La acest nivel de datorii, e imposibil să cumpere cineva. O parte a acestei datorii ar putea fi rezolvată prin procedura de insolvenţă.

Vom pierde în alte zone până la 16.000 de locuri de muncă.  S-a gândit cineva la aspectul pierderilor locurilor de muncă? Din punct de vedere al tratamentului, la nivel macroeco­nomic trebuie să fim foarte atenţi. Nu putem să rezolvăm o problemă, nenorocind în amonte şi aval o grămadă de companii.
 

Vor accepta creditorii o reducere a datoriilor de la 800 mil. la 200 mil. euro?

Gheorghe Piperea: Vor fi obligaţi.

Ceea ce trebuie să avem în faţă ca spectru este falimentul Oltchim. Din falimentul Olt­chim poate să reiasă alte falimente şi dispo­nibilizări de peste 15.000 de salariaţi.

De supravieţuirea Oltchim depind între­prinderi precum uzinele de la Govora, Salrom.

Dacă intervine falimentul Oltchim, aceste locuri de muncă ori dispar în totalitate, ori sunt în pericol de a dispărea în proporţii mari.

Faptul că AVAS pierde o parte din suma de 250 milioane euro, care conţine multe penalităţi, ar putea să ne sperie. În procedura de faliment, aceste sume se pierd în totalitate.

Dar faptul că statul român, care pierde nişte bani din sumele plătite încă din 1995 cu titlul de garanţii de stat, pe care nu reuşea să le acopere Oltchim,  nu trebuie să ne sperie decât dacă se ajunge la faliment, pentru că această societate când va ajunge din nou la cifra de afaceri de 1 mld. de euro, va redeveni un foarte mare contribuitor la bugetul statului şi un furnizor de muncă. Din 3.300 de salariaţi, vom ajunge probabil la 10.000.

Din acest plan de reorganizare unde se vor şterge datorii, nu pierd întreprinderi impor­tante româneşti.

Singura care pierde ceva bani e Electrica. Pierd însă traderii de produse finite şi materii prime care au făcut afaceri cu domnul Roibu la momentul respectiv în următorul fel: furnizorul de materie primă era şi în acelaşi timp cumpărător de produs.

Oltchim până a intra în insolvenţă era captiv. Era forţat să facă ceea ce i se cânta de către aceşti furnizori, care au câştigat mulţi bani.

În 2008, jumătate din minusul de 234 de mi­li­oane de lei se datorează acestor firme offshore sau care aparţin într-un fel sau altul fostei administraţii, schemei clasice de căpuşare, achiziţii la preţuri mai mari şi vânzări la preţuri reduse. Cea mai mare parte a pierderilor se datorează hiperinvestiţiei de la Arpechim, de la platforma petrochimică Bradu, unde s-au făcut „investiţii“ de 106 milioane de euro. Banii aceştia au fost împrumutaţi de la bancă doar în proporţii foarte mici, 8 milioane de euro de la CEC. Contractele de investiţii au fost făcute cu 3-4 firme, care aparţin sau sunt afiliate administraţiei vechi a Oltchim. Cele mai multe dintre acestea sunt deja în insolvenţă.  

Aceste sume au fost cheltuite în baza unui număr de  4.000 contracte, care sunt sub­con­tracte, pe care deocamdată nu le putem vedea.

Dacă nu exista „căpuşarea“, Oltchim putea fi pe profit?

Gheorghe Piperea: Cu siguranţă da. Am făcut o analiză care arată că în 2009, dintr-un număr 3.500 persoane fizice sau juridice cu care Oltchim făcea afaceri până în momentul respectiv, numărul a ajuns la 1.500, dintre care 10 firme reprezentau peste 80% din CA a Oltchimului.

Dacă a fost căpuşată, de ce până la ora asta nu e nimeni arestat?

Gheorghe Piperea: Puneţi întrebarea asta DNA-ului, DIICOT-ului. Noi am făcut şi vom mai face o serie de sesizări.

continuare...