Pentru încetarea influenței Bisericii Ortodoxe Române în educație

#192: - Re: Re: Re: Re: Re:  

 Aveti o reveltie sau delir? Pot să întorc acest cuvânt în oglindă? Nu aşa procedez. Cum se simte cel căruia îi adresezi acest cuvânt? Nu înseamnă că acel om este făcut nebun sau plecat cu capul? Cum ar trebui să răspund? Cu un alt cuvânt greu?

În altă ordine de idei. Exemplele pe care le dau sunt relativ la violenţa verbală şi „excesiva educaţie” a celor care nu mai au limite spre creştere şi desăvârşirea umanistă: o lectură plăcută printre comentariile:5, 73, 79, 145, 149, 164 sau la comentariile 95, 97, 203, 242, 243, 311, 338, 341 de la petiţia Votaţi pentru menţinerea religiei in şcoli.

Doar câteva exemple privind calitatea comentariilor celor care reprezintă, nu-i aşa, etalon pentru cre(ş)tini, pe care îi învaţă ce trebuie să facă pentru a fi la fel de deştepţi ca ei, elitele. Şi doar un singur titlu din „bibliografie”. În ce priveşte petiţia Votaţi pentru menţinerea religiei in şcoli, aceasta avea la un moment dat şi un album de imagini demne de cel mai deocheat film porno, (imagini ce au fost înlăturate mai apoi). Lucru pe care nu l-am văzut în viaţa mea. Ce mai, educative argumente!

Cuvintele cu bip abundă în toate comentariile la orice articol referitor la Biserică şi religie. Şi multe au comentatori de serviciu, cu repertoriu fix, şi idei simpliste. Iar argumentele „înalte” împotriva religiei se reduc strict la 4 (patru), pe care le preiau ca o moară stricată toţi atei. Iar ele nu sunt de natură teologică, ci se referă la persoane sau situaţii economice.

În ceea ce priveşte situaţia părinţilor sau elevilor care au teamă de a face cerere, cunosc personal atât părinţi, cât şi copii. Este excepţional că s-a stârnit acest război, că s-au format tabere, că s-au creat curente pro şi contra. Este foarte benefic mai ales pentru elevi.

În rest, nu vreau să pierd timp preţios în comentarii, pentru că pur şi simplu nu îl am. 

Fiecare are dreptul să-şi şteargă din educaţie, dacă a avut-o vreodată, o parte importantă din spiritualitatea, istoria şi civilizaţia umană: a neamului, a Europei, a lumii. Şi din însăşi fiinţa sa.

Din păcate, drumul este deschis spre incultură, intoleranţă, extremism.