Ce soluţii sunt pentru Oltchim şi ce şanse sunt ca din 2014 compania să lucreze la 100% din capacitate şi să ajungă la afaceri de 800 milioane de euro?

19 apr 2013

Ziarul Financiar a avut ieri o discuţie cu Gheorghe Piperea, administrator judiciar la Oltchim, şi Petre Ianc, fost director general în Ministerul Economiei, despre stadiul insolvenţei de la Oltchim şi ce soluţii sunt pentru punerea pe picioare a companiei.

Care e situaţia acum la Oltchim?

Gheorghe Piperea: După două luni şi jumătate de la deschiderea procedurii insol­venţei, pacientul Oltchim este stabilizat. Sunt două elemente care mă fac să spun acest lucru. În primul rând nivelul producţiei s-a stabilizat la 23-25% din capacitate.

Încercăm ca până la finalul lunii să obţinem finanţarea de capital de lucru, 15 milioane cash şi încă 35 de milioane în contracte, care să ne ducă la 65%, despre care s-a spus că e nivelul de breakeven pentru Oltchim.

În acelaşi timp, salariaţii pentru care există o intenţie de restructurare, suspendată deocamdată, sunt plătiţi atât din fondurile de la  AJOFM, cât şi din fondurile societăţii. În momentul de faţă, există însă o restanţă salarială pe luna februarie, dar ea va fi achitată foarte curând.

De la un nivel de pierdere de 4,5 milioane de euro pe lună, am redus pierderile cu peste 3 milioane. Sperăm în mai să ajungem la zero.

Principala sarcină a administratorului judiciar în cadrul unei proceduri de insolvenţă este să maximizeze averea debitorului şi face acest lucru prin creşterea veniturilor, respectiv reducerea costurilor. Deocamdată creşterea veniturilor depinde de nişte condiţionalităţi, de obţinerea finanţării capitalului de lucru, dar costurile au fost reduse substanţial şi putem spune că până la sfârşitul lunii vom ajunge pe zero.
 

Ce soluţii întrevedeţi pentru Oltchim pentru perioada următoare?

Gheorghe Piperea: Există trei paliere care trebuie avute în vedere.

Dacă vorbim de insolvenţă, această procedură are nişte termene pe care nu le putem încălca. Pe data de 19 iunie, preconizăm că se vor soluţiona contestaţiile la tabelul preliminar, depus săptămâna trecută.

După ce se vor soluţiona aceste contestaţii vom avea un tabel definitiv, după care urmează un termen de 30 de zile în care trebuie să depunem planul de reorganizare, fie noi, fie debitorul prin administratorul special. Soluţia e ca acest plan de reorganizare să fie cosemnat de noi şi de administratorul special, care e reprezentantul acţionarului majoritar.

Cel de-al doilea palier e operaţional. În momentul de faţă, societatea funcţionează la 23% din capacitatea de producţie. Încercăm să obţinem nişte contracte cu traderii. Furnizorul de propilenă ne-a anunţat zilele trecute că poate să ridice livrarea de propilenă la 5.000 de tone pe lună, ceea ce înseamnă aproape jumătate din capacitatea totală a Oltchim pe partea de propilenă.

Principala problema este energia electrică. Aceasta este foarte costi­sitoare. Între timp, ea a fost redusă însă de la 80 de euro pe MW la 69 euro/ MW. Consumul maxim este de 110 euro/MW.

Ca să funcţionezi la capacitate maximă trebuie să pui în funcţiune electroliza cu mercur, care este relativ învechită din punct de vedere energetic şi consumă jumătate din energie. A cumpăra această energie acum, când nu suntem siguri că putem vinde la întreaga capacitate, este periculos.

În ceea ce priveşte al treilea palier, noi pregătim în momentul de faţă nu doar schiţa planului de organizare. Nu orice visător poate să facă un plan de reorganizare la Oltchim. Există doar trei persoane care pot face acest lucru: administratorul special (Bogdan Stă­nescu), adică acţionarul majoritar, administra­torul judiciar şi orice creditor care are minim 20% din creanţe. În această postură sunt AVAS şi Electrica.

Vorbim despre creditori care au o expunere de 793 de milioane de euro, cu şanse foarte mari să piardă o mare parte din aceste creanţe. Ei nu vor vota un plan de reorganizare „fantezist“, ci unul care include cel puţin două condiţii: e fezabil, inclusiv la nivel operaţional şi la nivel de plăţi şi asigură un tratament echitabil pentru creditori.

Judecătorul sindic este cel care are un cuvântul final în planul de reorganizare. Noi lucrăm la pregătirea acestui plan de reorga­nizare, dar şi la pregătirea privatizării. La pregătirea privatizării noi încercăm să încheiem nişte contracte care să ne asigure o precalificare a unui investitor.
 

Ce şanse sunt să ajungă Oltchim la o cifră de afaceri de 800 mil. euro?

Gheorghe Piperea: Până la sfârşitul acestui an, dacă nimic imprevizibil nu se întâmplă, Oltchim nu poate ajunge la această cifră.

În 2014 – 2015, Oltchim poate să ajungă din nou la o cifră de afaceri de 1 miliard de euro. E o afacere care poate să fie făcută bună, însă cu o condiţie: să ni se permită să peticim sacul atât la fund, cât şi în părţi.

Petre Ianc: Eforturile domnului Piperea şi ale echipei sale trebuie apreciate. S-a stopat o parte din pierderi. Este un drum  lung, al cărui scop final este restructurarea şi privatizarea acestei companii în aşa fel încât în competiţia mondială în care sunt agrenate produsele sale, să fie eligibilă.

Trebuie ca în perioada următoare să definim ce dorim de la Oltchim din punct de vedere tehnologic, financiar şi al personalului.

Pentru partea tehnologică trebuie pornit de la evaluarea pieţei de desfacere pentru produsele de bază ale Oltchimului. Există o piaţa constant bună pentru toate produsele, inclusiv PVC-ul, care reprezintă o componentă importantă a activităţii Oltchimului. Trebuie stabilit care va fi sursa de materie primă pentru Oltchim, cu accent pe PVC, etilenă.

A doua problemă mare e cea financiară. La acest nivel de datorii, e imposibil să cumpere cineva. O parte a acestei datorii ar putea fi rezolvată prin procedura de insolvenţă.

Vom pierde în alte zone până la 16.000 de locuri de muncă.  S-a gândit cineva la aspectul pierderilor locurilor de muncă? Din punct de vedere al tratamentului, la nivel macroeco­nomic trebuie să fim foarte atenţi. Nu putem să rezolvăm o problemă, nenorocind în amonte şi aval o grămadă de companii.
 

http://www.zf.ro/eveniment/

continuare....