Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

Câteva zile de acum încolo i le vom dedica Oltchimului. Nu vom face istoria sa, ci vom puncta numai acele lucruri care s-au ordonat ca locuri, noduri ale creşterii şi decăderii sale. Presa vâlceană, în general, şi Viaţa Vâlcii, în special, a realizat că în jurul acestui mare combinat se mişcă mai ales viaţa economică a oraşului, municipiu Capitală de judeţ. Combinatul a crescut până în 1989 pe etape, care au derivat mai ales din resursele care au fost puse în valoare, mai ales în Vâlcea - şi ne vom referi aici la sarea de la Ocnele Mari -, iar mai apoi de la o diversificare şi multiplicare a producţiei, prin conectarea combinatului la resursele petrochimice de la Piteşti. Combinatul, după 1989, a avut norocul, dar şi nenorocul - şi vom explica ceva mai încolo de ce -, să fie preluat în management de Constantin Roibu.

Viziunea lui managerială putea şi încă mai poate să fie una de mare succes. Aici, ca şi în alte situaţii, însă, să fim bine înţeleşi, lucrurile s-au încurcat mai ales pentru că politicul şi-a băgat continuu nasul. Aproape fiecare guvern care s-a perindat pe la Palatul Victoria, prin miniştrii săi, a luat decizii de cele mai multe ori greşite în ceea ce priveşte economia judeţului Vâlcea şi, implicit, a Oltchimului. Petre Tănăsoaica

http://www.viatavalcii.ro/