Salvati OLTCHIM si ARPECHIM!

http://www.viatavalcii.ro/index.php/component/content/article/49-opinia-mea/20970-prima-ieire-in-public-a-domnului-piperea.html

http://www.viatavalcii.ro/images/2013/petre-tanasoaica_1.jpg...

Am primit azi la redacţie, pe diferite căi obscure, o scrisoare pe care administratorul judiciar Gheorghe Piperea o adresează Sindicatului Liber de la Oltchim. Este un document foarte bine făcut, ba chiar cu anumite calităţi de stil, în sensul că, în afara faptului că e foarte limpede şi bine condus ca subiect, pare să fie menit să intimideze acţiunile sindicale, dar şi clasa politică vâlceană. Domnul Gheorghe Piperea este, fără doar şi poate, un om extrem de inteligent, pentru că se poziţionează pe un concret pe care îl interpretează în favoarea sa şi deschide perspective ameninţătoare pentru adversari. Atinge din voleu inclusiv presa, care nu-l priveşte cu simpatie, lăsând să se înţeleagă că la un moment dat adversarii săi vor fi traşi într-un proces penal şi-i va scutura de ultima leţcaie, din care va alcătui un fond pentru flămânzii copii ai salariaţilor de la Oltchim! Două lucruri, însă, mi-au sărit foarte tare în ochi, în afară de cele menţionate mai sus. Domnul Piperea spune că combinatul a ajuns în situaţia imposibilă de acum din cauza politicii manageriale din ultimii 20 de ani şi a oamenilor politici care au îngăduit acest management. Dacă în proporţie de 80 la sută aş putea cădea de acord cu adevărul textului scris de domnul Piperea, iată că afirmaţia asta poate să şteargă simpatia mea bruscă şi am să mă şi explic.

Datorită managementului „defectuos”, Oltchim a rămas în picioare, rezistând cu încăpăţânare să-şi dea obştescul sfârşit, la fel cum a făcut întreaga industrie chimică (dar şi celelalte) românească. Un director nebun, precum Constantin Roibu, a îndrăznit să spere că fabrica asta poate să fie concurenţială, pe pieţele lumii, cu marii producători din branşă. Acesta este un răspuns la jumătatea de afirmaţie făcută de domnul Piperea. În celălalt caz, cu responsabilizarea clasei politice, da, are dreptate: fostul prim-ministru puşcăriaş Adrian Năstase a vândut petrolul românesc împreună cu Arpechim, lăsând Oltchim fără materie primă, fără să clipească. În fine, dacă ar fi cinstit cu sine, la inteligenţa pe care nu i-o contest, ba chiar pot să spun că e sclipitoare, domnul Piperea ar trebui să recunoască un lucru – şi poate că o şi face -, că Oltchim a fost supus în ultimii cinci ani unei presiuni enorme, mediatice şi nu numai, de către forţele concurenţiale de afară, infiltrate în acţionariatul său şi sabotat dinăuntru cu toată energia. Nu spune nimic, domnul Piperea, de toate aceste lucruri, ci numai că fosta conducere a gestionat discreţionar combinatul. Cu siguranţă, dacă au făcut lucruri în afara legii, foştii membri ai echipei Roibu, împreună cu el, vor suporta sancţiunile de rigoare. Chestiunea, însă, care se pune este că nimeni nu are dreptul să arunce în aer o investiţie de aproape o jumătate de milion de euro.

Mi-a mai atras atenţia în textul domnului Piperea un lucru şi anume că declară, cu subiect şi predicat, că, dacă se va pune problema intrării combinatului în faliment, domnia sa îşi va da demisia cu o zi înainte. Acest pasaj m-a distrat cel mai mult. Păi, domnule profesor, ce sens mai are să vă daţi demisia, dacă oricum mandatul dumneavoastră se încheie odată cu declararea falimentului? Presupun că aveţi intenţii bune şi din această perspectivă atribuţiile dumneavoastră sunt foarte importante pentru ca Oltchimului să nu i se întâmple pocinogul să ajungă în faliment. Vă aduc la cunoştinţă, pe această cale, că am informaţii că nişte băieţi de la Strehaia cumpără sodă de la dumneavoastră sub preţul de producţie. V-aş propune să verificaţi, apoi vă rog să-mi spuneţi cum se face că Roibu a pierdut 200 de milioane de euro în cinci ani, iar din august anul trecut, când a plecat de la conducerea combinatului, Oltchim a mai pierdut 100 de milioane. Nu-i aşa că ceva nu sună bine în această ecuaţie? Petre Tănăsoaica