http://www.replicaonline.ro/data/162001_163000/162878%20sorin%20ciutureanu%20lip...
http://www.replicaonline.ro/ciutureanu-daca-gazprom-e-interesat-de-oltchim-le-uram-succes-dar-nu-poti-vinde-oltchim-la-pachet-cu-oil-terminal-137301/
Ciutureanu: "Dacă Gazprom e interesat de Oltchim, le urăm succes, dar nu poţi vinde Oltchim la pachet cu Oil Terminal"
Dacă nu se vor găsi resurse financiare şi nu se va modifica legislaţia, Oil Terminal ar putea ajunge în situaţia Oltchim. Declaraţia aparţine directorului general al companiei petroliere, Sorin Viorel Ciutureanu, care mai susţine că privatizarea Oil Terminal nu este o soluţie, chiar dacă, recent, Guvernul s-a angajat faţă de Fondul Monetar Internaţional (FMI) că va vinde majoritatea portofoliului de companii din subordinea Ministerului Economiei. Oportunitatea sau nu a privatizării Oil Terminal a fost dezbătută de foarte mulţi ani şi, din păcate, nu s-a mers pe o strategie de viitor datorită faptului că, până în 2009, terminalul deservea cel puţin 4 rafinării din România, iar sursele financiare de susţinere a investiţiilor şi a mentenanţei erau semnificative, iar aceste lucrări chiar au fost efectuate la acea dată. După 2009, lucrurile s-au complicat iar activitatea s-a restrâns semnificativ în domeniul petrolier românesc, ajungându-se în situaţia deloc plăcută ca o singură rafinărie să mai utilizeze terminalul pentru importul de ţiţei. Fac referire la importurile de ţiţei prin simplul fapt că terminalul, prin construcţia lui, fără rulaj la ţiţei nu poate rezista ţinând cont de instalaţiile proiectate pentru capacităţi foarte mari. Gândiţi-vă că, pe aceleaşi capacităţi existente, terminalul a rulat în 1989 circa 24 milioane tone de ţiţei şi produse, în 2005 am rulat cca. 13,5 milioane, iar în 2012 am rulat cca. 4 milioane de tone. Deci, puteţi observa ce decalaje majore. Din punctul meu de vedere, statul român nu ar trebui să se gândească la privatizarea terminalului, ci să îşi îndrepte o atenţie deosebită susţinerii controlului intrărilor şi ieşirilor de produse petroliere în Portul Constanţa, să asigure facilităţi fiscale prin legi clare acestui terminal, astfel încât să nu fim în situaţia actuală în care clienţii evită Constanţa datorită costurilor foarte mari privind garantarea unor mărfuri depozitate sau costuri portuare mari, a declarat Sorin Ciutureanu, răspunzând unei întrebări referitoare la o eventuală privatizare a Oil Terminal. Directorul general al companiei a continuat, afirmând: Chiar zilele trecute citeam o adresă primită de la ANAF prin 2010 prin care ne solicita să depunem urgent o garanţie bancară suplimentară de circa 48 milioane euro în scopul funcţionării ca antrepozit fiscal, în condiţiile în care noi nu suntem proprietari de marfă, nu suntem plătitori de servicii, ci doar prestăm servicii de încărcare/descărcare pentru alţii, iar cifra noastră de afaceri era de vreo 25 milioane euro! Apoi ne-au retras autorizaţia de antrepozit fiscal de depozitare, când noi eram terminalul României la Marea Neagră. Deci, aici se vede lipsa de strategie, de înţelegere a ce înseamna Oil Terminal pentru economia naţională. Cum poate fi salvată situaţia Oil Terminal, Sorin Ciutureanu este de părere că ar trebui să atragem investitori pentru repornirea unor rafinării care au fost închise, precum Arpechim sau Rafo, precum şi repornirea Oltchim, combinat în care s-au făcut investiţii majore şi utile, din punctul meu de vedere. Poate şi concurenţa a avut un cuvânt de spus în problema Oltchim. Ar fi păcat ca acest combinat să nu reintre în funcţiune. Dacă aceste rafinării reintră în producţie, atunci şi terminalul va funcţiona la capacitate maximă. Deci părerea mea este să facem ţara să meargă şi apoi să ne gândim la punctul de intrare/ieşire al ţării. Aşa cum am mai spus-o, aşa cum Portul Constanţa este oglinda economiei româneşti, aşa şi Oil Terminalul e oglinda domeniului petrolier din România. Să ştiţi că nu suntem aşa favorizati geostrategic. Suntem la o mare închisă, cu strâmtori controlate de o Turcie imprevizibilă, deşi există o serie de tratate economice şi comerciale care reglementează transportul prin strâmtori. Deci, deşi nu văd oportună privatizarea, trebuie luat în considerare totuşi situaţia actuală a terminalului pe fondul scăderii volumelor de mărfuri. În 2008, Oltchim era un combinat extrem de curtat de investitori importanţi, dar statul român nu a acordat o importanţă majoră pentru că acest combinat mergea şi toată lumea era mulţumită. Acum căutăm pe oricine să vină să preia pachetul de acţiuni al statului, că nu mai sunt resurse financiare să susţinem activitatea la Oltchim, afirmă Ciutureanu. Mi-e frică să nu se ajungă şi cu Oil Terminal în aceeaşi situaţie, dacă nu ne implicăm în susţinerea lui cu surse financiare, legislaţie favorabilă sau măcar să găsim un mare operator de terminale la nivel mondial, cu care să intrăm într-un parteneriat care să atragă volume de mărfuri suplimentare în baza relaţiilor comerciale pe care aceştia le au cu marile companii petroliere. Să ştiţi că noi am atras traderi externi importanţi de-a lungul timpului, gen Glencore, Vitol, Litasco şi multi altii cu care avem şi în prezent contracte operaţionale. Însă, nu se compară când operezi marfa pentru o rafinărie cu nişte volume de mărfuri spre depozitare, a mai adăugat directorul general al Oil Terminal. Însă, referitor la posibila privatizare a companiei petroliere, s-a speculat în mai multe rânduri că Gazprom îşi doreşte să cumpere mai multe companii din România (cum ar fi Oltchim), la pachet cu Oil Terminal. Referitor la acest aspect, Sorin Ciutureanu susţine că nu este o idee bună să vinzi ceva la pachet cu Oil Terminal. Cred că lumea nu înţelege! Cum ar fi să-i facă Gazprom prestaţiile de export import produse petroliere lui OMV Petrom, Vitol, Rompetrol, Lukoil sau Oscar Downstream, când ei deja se concurează pe piaţa romanească, iar cu unii pe piaţa internaţională? Tot timpul am susţinut că terminalul trebuie să fie independent, controlat de o companie independentă cu domeniul de activitate manipulare, depozitare produse petroliere. Altfel apar probleme majore, probleme concurenţiale. În alte state - vezi Croaţia, terminalul Omisjali -, autorităţile au investit din bugetul statului sume mari în retehnologizarea terminalului naţional, dar şi clienţii au investit din sursele lor financiare proprii pentru a avea un terminal performant. În România nu s-a întâmplat asta, clienţii noştri nu au acordat un interes terminalului în toţi aceşti ani ca şi când nu ar fi fost pentru uzul strict al lor. Aveau toate pârghiile să facă presiuni pe lângă guvernele post-decembriste să-şi pună reprezentanţi în consiliile de administraţie ale Oil Terminal şi să-şi urmărească interesele economice într-un mediu concurenţial optim. Noi manipulăm mărfuri, nu facem comerţ cu produse petroliere, iar veniturile obţinute le îndreptăm spre investiţii şi întreţinerea instalaţiilor. Plătim şi redevenţa statului român pe marfa rulată prin instalaţiile Domeniului Public. Deci, dacă Gazprom e interesat de Oltchim, ar fi foarte bine şi le urăm succes şi ne dorim să îşi reia activitatea de producţie, spre binele tuturor, dar nu poţi vinde Oltchim la pachet cu Oil Terminal, a conchis Ciutureanu.
Alexandra ANTON