S.O.S. familia!

Acum vreo 20 de ani am cunoscut, prin prieteni, unul care mi-a devenit si mie apoi prieten. Clasic, as zice. Problema e ca nimeni nu stia pe atunci ca era "homo", desi tuturor ni se parea "cam ciudat". Pana la urma, intr-o vara cand ne-am adunat toti la familia uneia dintre amice, mi-a spus chiar el despre ce e vorba.I se parea ca eu o sa-l inteleg si ca nu=l voi "judeca". Am fost chiar magulita ca sunt prima care afla, desi pe moment,si putin naucita: nu stiam cum sa incep sa ma raportez la el de aici inainte!E un intelectual extrem de cultivat, umanist, f. sensibil, creativ, asa ca am putut dezbate noi in toate felurile ce e cu "homosexualitatea".Am aflat si cum a inceput totul ( baieti de la tara, trimisi cu caprele, stau la taclale si cei mai mari le arata celor mai mici "pasaricile", care impresioneaza puternic, de unde imaginatia incepe sa lucreze, raman amintiri, flash-uri, dorinte neexprimate s.a.m.d.), si cum, ulterior, era pe punctul de a se insura si chiar credea ca o iubeste pe fata respectiva, dar lasa totul balta, brusc, si dispare. Isi vede de studii si traieste toata viata singur, cautand sa nu se afle nimic despre orientarea lui. Evident, are parteneri, dar mereu in alt oras, cat mai departe de ochii cunoscutilor.
Il intreb eu recent, stiind ca acum nu mai e cazul sa se ascunda, daca e de acord cu tam-tam-ul care se face pe tema asta si ce are de gand. Mi-a spus ca lui ii e suficient ca stim cativa, cei mai apropiati lui, ca in rest, prefera sa-si vada de treaba ca pana acum, ca-si "duce crucea" si gata. Fara ostentatii, fara "suflat in dramba".
Omul a stiut sa fie discret si discretia a devenit pentru el o arta. Nu a fost nevoit sa minta pentru ca nu a facut vreodata caz de preferintele lui. Cu barbatii s-a comportat ca intre barbati, iar cu femeile ca un barbat cu femei, minus flirturi, idile, evident. Absolut neutru. ( Asa ca eu am semnat petitia asta pentru ca am un model de om care e" altfel" , dar fara sa perturbe cu nimic apele din jur. Fiecare o sa dam seama pentru ce facem aici, acum, cat stam in trup si avem inca sansa se reparam. Nu ma "apar" decat in masura in care sunt constrans la ceva care nu mi-e propriu. Mi-e impropriu. Amicul nostru nu ne-a "inoportunat" cu nimic, pt. ca dincolo de preferinta lui sentimentala si erotica, era absolut firesc. Nu amesteca sexul, iubirea cu prietenia, profesia, vecinatatea etc.Posibil si din cauza generatiei trecuta de 50 de ani, cu ceva mai multe maniere si cultura. Imi cer scuze daca lezez pe cineva