NU teste initiale!

NU teste iniţiale!

 

Învăţământul preuniversitar românesc, aflat într-o permanentă degringoladă, lipsit de mijloace de subzistenţă atât din punct de vedere financiar cât şi uman, este „primenit” de mai marii educaţiei cu tot felul de experimente ce urmează e fi efectuate din veniturile şi aşa subţiri ale profesorilor, cu participarea (in)voluntară a elevilor, spre stupefacţia părinţilor.

Testele iniţiale – nişte camere de supraveghere? – introduse heirupist de M.E.C.T.S., au produs un adevărat haos în lumea şcolii româneşti, confruntată în acest an cu micşorarea primului semestru şi cu tot alaiul de consecinţe ce decurg din aceasta: afectarea planificării semestriale, parcurgerea trunchiată a programei. În planificările calendaristice-model postate pe www.edu.ro nu sunt prevăzute cele două săptămâni de recapitulare impuse de Minister învăţământului preuniversitar!. Recapitularea începe să se facă, conform Adresei M.E.C.T.S. nr.213/130/05.09.2011, înainte de elaborarea şi aprobarea planurilor de recapitulare de către comisiile metodice din şcoli (termenul final pentru aprobare este 23.09.2011). În ceea ce priveşte redactarea testelor, bezna este totală:

-         Cine le concepe (după modelele postate pe acelaşi site)?

-         Cum se susţin fără să afectezi programul şcolar?

-         Cum să le dai simultan la toate clasele de acelaşi nivel, la toate disciplinele (vreo 10-12 discipline)?

-         Dacă nu le dai simultan, cum poţi să asiguri „securitatea” conţinutului, iar dacă faci teste diferite, cum să asiguri caracterul lor unitar?

-         Se mai pierde o săptămână cu testele...

-         Evaluarea iniţială la clase care nu sunt începătoare dublează evaluarea făcută de acelaşi profesor în anul şcolar trecut? Dacă elevul obţine o altă notă decât media din anul trecut?

Şi întrebările acestea fără răspuns ar putea continua!

Lăsând la o parte lipsa de raţiune a acestui demers care vrea să înregimenteze şcolile şi să le oblige la construcţia – nu a cunoaşterii! – unor piramide de hârţoage („ai hârtii, exişti!”, ce faci efectiv la clasă nu contează) şi la transformarea dascălilor în conţopişti care-şi asigură logistica din deja redusele venituri personale, ne întrebăm: Qui prodest? Singurii beneficiari sunt vânzătorii de hârtie, copiatoare, tonere, etc. Perdanţii sunt mult mai numeroşi: elevi, părinţi, profesori, întreg sistemul de educaţie.

Sofisticatele matrici de evaluare, chiar dacă au o logică, aceasta este bulversată de realitatea de fapt a şcolii româneşti: clase cu minimum 30 de elevi lipsiţi de motivaţia învăţării, ce absentează nemotivat de la cursuri (uneori cu consimţământul familiei), cu dezinteres pentru studiul unor programe stufoase al căror beneficiu nu-l întrezăresc. Un profesor cu 5-20 de clase (în funcţie de disciplina predată) şi cu 150-600 de elevi poate întocmi astfel de matrici şi programe de studiu eficiente pentru fiecare elev? Să fim realişti!

La tot acest bâlci de la debutul noului an şcolar, părinţii asistă fără grai, convinşi de luările de poziţie de la cel mai înalt nivel, că oricum şcoala românească „scoate tâmpiţi” pe bandă rulantă.

Elevii nu au nici o „chemare” să dea maximul capacităţilor lor în susţinerea unor teste în care nu cred având în vedere că trebuie să susţină într-o săptămână teste la cel puţin 10 discipline (la liceu) şi pe de altă parte notele nu se trec în catalog.

Dialogul Minister-profesori-părinţi-elevi este inexistent. Lipsa acestu dialog ne întoarce în timp la modalitatea de impunere a „măreţelor” planuri de reformare a învăţământului, cunoscută de dinainte de Revoluţie.

Este imperios ca acest dialog să intre pe făgaşul normalităţii şi ca ascultarea tuturor factorilor implicaţi în educaţia preuniversitară să devină realitate!

Grupa Sindicală de la Liceul „Grigore Moisil” din Timişoara

afiliată la S.I.I.P. Timiş – membru al Sindicatului „Spiru Haret”

al profesorilor din învăţământul preuniversitar